Cum sa-ti intaresti increderea in tine

Posted 26/07/2016 By Psih Marina-Lucica Balea
download
Increderea in sine este un atuu indispensabil in raport cu
incercarile, cu provocarile cotidiene ale societatii care ii privilegiaza pe
luptatori si pe castigatori.
Pentru a face fata dificultatilor trebuie sa gasim in noi insine
destula siguranta pentru a lupta si a nu capitula. Trebuie sa ai incredere in
propriile posibilitati ca sa te realizezi si sa te dezvolti. Cum poti face asta?
Iata cateva recomandari:
1. Fii motivat! E important sa stii ce vrei si ce nu vrei!
2. Acorda-ti dreptul la imperfectiune!
3. Elibereaza-te de trecut!
4. Recunoaste-ti calitatile!
5. Alege sa fii fericit! Renunta sa-ti mai spui: “sunt cel mai nefericit!”
6. Priveste evenimentele din alt unghi!
7. Fixeaza-ti obiective clare si realiste!
8. Fii pozitiv!
9. Invata sa spui NU!
10. Nu te lasa coplesit! Rezolva pe rand problemele!
Incredrea in sine genereaza increderea in ceilalti. Poti sa te intorci spre ei,
sa fii mai deschis, sa comunici mai bine, sa nu te mai temi de judecata lor.
Daca nu reusesti singur, nu te sfii sa apelezi la psihoterapie! Meriti o
schimbare in viata ta!
Mult succes!
Psih Marina-Lucica Balea
   

Avem nevoie de compasiune?

Posted 11/11/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

images

Despre compasiune…….

                 Psih. Marina-Lucica Balea.

Eterna provocare a omului: viata!

Porniti in cursa catre fericire.

Totul e frumos, va  fauriti vise, sperante, planuri de viitor, faceti  tot ce puteti sa fie bine, cu eforturi mari si…. Deotata totul devine zadarnic. Cu toate bunele intentii, puteti trece prin evenimente traumatice, iar durerea suferita  va copleseste. Lucrurile pot decurge foarte rau, iar durerea poate aparea in cele mai fericite circumstante de viata. Ce puteti face? Sa acceptati suferinta,  sa acceptati compasiunea celor din jur. In asemenea imprejurari va pierdeti speranta, sunteti descurajati, va scade puterea de a va confrunta cu greutatile. Aveti nevoie de oamenii din jur, singuri nu puteti trece prin suferinta.

Oamenii au nevoie de dragoste si compasiune, de puterea celorlati de a fi alaturi de ei pentru a trece de cele mai grele obstacole. Compasiunea inseamna perceperea suferintei cu o atitudine blanda, intelegatoare, plina de iubire si alinare.”Compasiunea este o virtute umana ce ne permite sa intelegem si sa simtim experientele, emotiile si contextele traite de ceilalti ca si cum ar fi ale noastre”(Gerstein O.), este baza bunatatii umane. Uneori  nu e suficient ceea ce primiti de la oamenii apropiati, puteti simti mila, ceea ce va face sa va simtiti si mai neputinciosi, deoarece mila este un mod de a privi suferinta dintr-o pozitie superioara. Atunci, durerea se adanceste si mai tare, va simtiti neintelesi, vreti sa va izolati, sa fugiti daca se poate, sa va inchideti intr-o carapace pe care sa n-o patrunda nimeni. Este momentul in care trauma devine mai puternica, sufletul sufera, apar amintiri intruzive, flach-bak-uri, stari de rau fizic, dezorientare, pierderea sensului vietii.

In acest moment aveti nevoie de psihoterapie.  Compasiunea este un ingredient nelipsit al psihoterapiei integrative. Psihoterapia integrativa este o terapie relationala in care sarcina terapeutica este corelarea afectului, fiind un model de reglare continua, reciproca, mutuala, unde comunicarea nu salasluieste in nici unul dintre parteneri, dar este construita de ambii.

Neurostiintele demonstreaza ca, compasiunea este o empatie ce permite restructurarea si regenerarea creierului( neuroplasticitatea). Clientul experimenteaza starea de siguranta, de creativitate si de bine.

Se creaza posibilitatea conectarii cu copilul interior, eliberarii unui sentiment de dragoste profunda fata de sine, creierul este integrat cu corpul si acest lucru il determina sa functioneze din ce in ce mai bine.

Este creat cadrul in care psihoterapeutul este si ramane uman, iar clientul  simte acceptare, apreciere si compasiune, ajungand astfel cu o mai mare usurinta la constientizare si intelegere a evenimentului traumatic, la acceptare a situatiei , la asimilarea si integrarea propriei constientizari.

Psihoterapeutul creaza un spatiu uman, plin de compasiune, in care clientul isi da voie sa fie vulnerabil, pentru a se restructura, pentru a se echilibra, pentru a merge mai departe cu ranile sufletului vindecate

Tot ce aveti de facut este sa aveti curajul sa pasiti in acest spatiu, alaturi de psihoterapeut.

 

 

 

1 Comment. Join the Conversation
   

De ce se plictisesc femeile in cuplu

Posted 11/11/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

images cuplu

La inceputul unei relatii exista starea de indragostire, cand ambii parteneri simt o atractie maxima unul fata de celalalt.Nivelul de endorfine este foarte ridicat, influentat de starea de fericire traita in prezenta persoanei iubite. Persoana indragostita parca prinde aripi si e capabila de orice sacrificiu pentru fericirea celuilalt. Indragostirea e un sentiment magic.   Fiecare vine in relatie cu sperante, cu credinta ca celalalt este jumatatea perfecta. Totul este special, comunicarea nonverbala este perfecta, apare empatia. Fiecare partener vede doar calitatile persoanei iubite . Cei doi poarta cele mai frumoase masti. E suficient sa privesti sau sa auzi vocea persoanei iubite ca sa te infiori de placere.

Treptat partenerii descopera si defectele celuilalt, pe care nu le vazuse si e dificil sa le accepte. Atunci incearca sa-l schimbe, pentru a fi asa cum isi doreste. Modelele pot fi preluate din cuplul parental.

Atunci, poate aparea o stare de lupta pentru putere sau de plictiseala. Incercarile repetate de a schimba partenerul duc la epuizare. Sunt foarte multe cauzele care pot duce la plictiseala in cuplu:

– diminuarea atractiei;

– diferente de apetit sexual;

– certurile, reprosurile zilnice, nemultumirile;

– egoismul, lipsa grijei fata de nevoile emotionale ale partenerului;

– dificultatile de comunicare;

– obisnuinta care poate duce la moartea pasiunii;

– infidelitatea partenerului, care il raneste si il devalorizeaza pe celalalt;

– lipsa timpului petrecut frumos doar in cuplu;

– partenera joaca foarte bine rolul de mama, de sotie, de gospodina, uitand de rolul de iubita;

– dorinta unuia dintre parteneri de a domina in relatie. Il respinge pe celalalt pentru a-si arata puterea;

– partenerul dominat si controlat isi pierde increderea si stima de sine si fuge din relatie;

Viata sexuala a cuplului este foarte importanta,iar dezechilibre pot aparea atunci cand:

– dispare atractia si pasiunea;

– exista teama de sarcina;

– exista inhibitii  sexuale ale partenerului;

– unul din parteneri are anxietate de performanta;

– privirea partenerului ca pe un bun care trebuie sa-si faca datoria;

– exista unele credinte limitative( sexul, placerea e un pacat, s.a.)

– teama partenerilor de a se abandona;

– lipsa de incredere in sine, dar si in partener;

Ce poti face?

  • Ocupa-te de propria persoana!
  • Fii bine cu tine insuti!
  • Pastreaza un spatiu personal!
  • Creeaza permanent incredere in relatie!
  • Pastreaza echilibrul intre minte si inima!
  • Abandoneaza-te in relatie!
  • Adu spontaneitate in cuplu!
  • Nu schimba rolurile!
  • Fii romantic!
  • Comunica! Invata sa asculti!

Sa nu uitam ca totusi suntem diferiti, ca “exista oameni izvor de iubire, exista si oameni picaturi de iubire, exista oameni insetati de iubire si oamenii Sahara lipsei de iubire”(Gina Chiriac).

Tu dintre care oameni faci parte si ce fel de oameni atragi in viata ta?

Privim persoana in ansamblu: minte, trup si suflet. Intre toate acestea e bine sa existe un echilibru.

Daca echilibrul personal se pierde si echilibrul cuplului are de suferit, il poti regasi alaturi de psihoterapeutul tau.

Be the first to comment
   

Despre evadarea din cuplu…..

Posted 26/07/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

 

652x450_129109-semne-ca-te-indrepti-catre-o-despartire

Psih. Marina-Lucica Balea

Când întâlneşti persoana potrivită, îţi doreşti să îţi uneşti destinul cu al persoanei iubite şi să trăieşti în armonie.  Cuplul însă poate deveni vulnerabil. Atunci când comunicarea între parteneri este întreruptă , mocneşte surd mânia, se instalează gelozia şi autojustificarea. Există multe motive care pot duce la înfruntări : dorinţa de putere, nepăsarea, renunţarea la obligaţiile asumate, mânia latentă, aşteptări, credinţe sau temeri nerealiste, frică partenerilor de a-şi arăta vulnerabilitatea. Incapacitatea partenerilor de a admite că relaţia lor e un eşec, îi poate face să rămână sclavii propriei nefericiri. Cei doi stau împreună oricât s-ar simţi de mizerabil, pentru că nu suporta idea de a fi singuri, sau de a renunţa la statutul de familist. Adeseori ignora suferinţa, pe care o prefera în faţa singurătăţii sau a regulilor societăţii.

Altă modalitate de evitare este petrecerea timpului pe internet de către unul sau ambii parteneri, pentru a-şi feri privirea de la ceea ce se petrece în relaţie.

Partenerii recurg la infidelitate. Cei pasivi –agresivi vor să fie şi în relaţie şi înafara ei.Tensiunea creşte, iar recâştigarea încrederii este dificilă. Partenerul înşelat devine nervos, hipervigilent, iar acest comportament îl irita pe cel pasiv-agresiv, care se izolează şi mai mult. Dialogul interior negativ preia conducerea şi devine un proces care se alimentează singur.

Partenerii nefericiţi pot căuta substitut în mâncare sau posesiuni materiale. Uneori, simplul gest de a renunţa la autocontrol şi de a nu-ţi mai pasă cum arăţi este un gest de distanţare pasiv-agresiva. Persoana care nu poate comunica deschis şi cinstit că vrea să iasă dintr-o relaţie, poate începe să se neglijeze, să se îngraşe, să devină reticenta la avansurile sexuale. O retragere tăcută, care îl lasa pe partener derutat şi căutând zadarnic explicaţii.

Se poate instala o conduită autodistructiva: alcoolism, munca în exces, consum de droguri sau medicamente, jocuri de noroc, pornografie, sau… partenerul se poate victimiza pentru a obţine mai multă atenţie. Uneori, preocupările de acest fel izvorăsc dintr-o incapacitate de a iubi sau de a fi iubit.

Partenerii afectaţi de mânie latentă, recurg la modalităţi tăcute de evadare. Când triunghiul se închide prin apariţia unui copil, unul din parteneri (de obicei femeia) se foloseşte de copil pentru a-l ţine pe celalat la distanţă, apoi se plâng ca nu sunt buni părinţi. Sau, invers, exigenţele calităţii de părinte îi copleşesc, încât au impresia că sunt la concurenţă cu proprii lor copii.

Atunci când oamenii se simt indiferenţi sau decuplaţi, s-ar putea să-I vedeţi făcând următoarele lucruri:

–           Nu mai sunt receptivi

–           Refuza să mai participe

–           Muncesc excesiv

–           Sunt nesinceri

–           Întrerup

–           Cicălesc

–           Întârzie veşnic

–           Critică

–           Sunt sarcastici

–           Preferă să tacă

–           Se poartă urât în mod ostentativ

–           Comit infidelităţi

–           Admonestează şi fac morală

–           Refuza să arate afecţiune şiş a facă sex

–           Obliga

–           Judecă

–           Au izbucniri paranoide

–           Manifestă o anxietate persistenta

–           Beau sau cheltuiesc peste măsură

–           Se moşmondesc şi tergiversează la nesfârşit.

Atunci când partenerii sunt nefericiţi, vor fi mult mai înclinaţi să atribuie dificultatea care-I afectează unei trăsături negative, aplicând eticheta de “paranoic”, “leneş”, egoist, pentru lucrul care-I deranjează.

Treptat, fiecare partener ajunge să proiecteze vina oriunde în altă parte decât asupra sa.

Oamenii care se simt răniţi sfârşesc prin a-I răni şi ei pe alţii. Undeva, pe parcurs, cineva trebuie să se ridice şiş a spună:” Gata, lanţul suferinţei se opreşte la mine!”.

 

 

Idei si informatii din :

-Wisman,M.A, 2004- “Psihopathology and marital satisfaction: The importance of evaluating both partners”

– Baris, M.A. 2001 “Working with High- Conflict Families of Divorce”

-Tim Murphy, LorianHoff Oberlin- “Agresivitatea pasiva”

 

 

 

   

Anxietatea si personalitatea controlanta

Posted 21/07/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

download-150x150De ce unele persoane sunt obsedate de nevoia de control, avand credinta ca pot

si trebuie sa controleze totul? Chiar si cand e evident ca lucrurile nu sunt doar asa cum le vad ele?

De ce cred ca sunt dotate cu o inteligenta mai mare decat oricine si sunt gata oricand sa declanseze reactii puternice impotriva celor care ii contrazic sau incearca sa le  submineze autoritatea? Este aceasta nevoie de control rezultatul unor traumatisme?

Aproape intotdeauna nevoia nemasurata de control este provocata de anxietate.

Ce este anxietatea? Sentimentul unui pericol iminent, insotit de o stare de rau fizic si   psihic: nod in gat, dureri de stomac, apasare in piept, transpiratie, tremur al membrelor, greutate in respiratie, etc.

Anxietatea este normala atata timp cat ne previne asupra unui pericol si ne ajuta sa-i    facem fata eficient. Deci anxietatea poate fi un stimulent ce ne ajuta sa trecem   peste unele provocari, sau sa evitam pericolele reale.

Cum reactionam atunci cand pericolele nu sunt foarte evidente? Cum gasim       reactia cea mai potrivita sa invingem teama de a nu putea fi la inaltime, sau de a nu   placea, teama de a fi ironizati? Resimtim o teama de anticipare, o tensiune permanenta, ne simtim paralizati.

Deducem ca imprevizibilul si lipsa de control sunt cauze importante ale anxietatii. Exista studii care arata ca predictibilitatea si controlul influenteaza foarte mult aparitia  anxietatii.

Unele persoane au un temperament ce le dispune catre un comportament controlant, altele au invatat in timpul experientelor avute in copilarie din exemplele membrilor   familiei.

Copilaria este timpul descoperirilor, iar tot ce copilul cunoaste in aceasta lume: placerile, pericolele, sensul lucrurilor, ii sunt demonstrate de figura materna parentala, care poate intelege nerabdarea fireasca a copilului si sa actioneze calm, rabdator, cu intelegere, sau poate actiona imprevizibil, uneori cu brutalitate. Copilul este incapabil sa analizeze comportamentul parintilor. El se poate obisnui cu ideea ca cel mai mic gest poate      determina la adulti o reactie catastrofala. In ochii unui copil care depinde total de figura parentala, pentru hrana fizica si emotiva, aceste atacuri vor fi mult mai infricosatoare. In consecinta copilul va dezvolta mecanisme de autoaparare pentru a se proteja in orice situatie.In functie de experientele traite, se va astepta, orice ar face, sa fie obiectul furiilor, criticilor, exploziilor de anxietate. Din aceasta cauza relatiile cu ceilalti vor fi denaturate in mod inconstient. Atunci cand va creste va fi timorat, foarte timid, gata mereu sa se  scuze, foarte incordat.

Ca si adult, isi poate combate insa aceasta anxietate ca si cum astfel de sentimente nu poate aparea, anihilandu-l total din evantaiul de emotii. Acest lucru il fac inconstient tiranii, laudarosii si colericii. Sau, poate deveni una din persoanele supercompetente,   care stiu intotdeauna totul, pentru a nu mai retrai anxietatea resimtita cand i se spunea  ca nu face ceea ce trebuie, sau era pedepsit. Acestea sunt situatiile adptative, sau, pentru a prelua controlul se poate izola, sau isi poate crea alte mijloace de aparare. Raporturile umane sufera dupa cum se poate observa, in urma unei copilarii fragilizate.

Prin hipervigilenta, asociata adesea cu o mare rigiditate, persoana controlanta va face totul ca sa pastreze controlul asupra vietii, asupra mediului si numai gandul la o    pierdere minora a controlului o face sa tremure de spaima. Inconstient, acest sistem de  autoaparare va deveni o a doua natura.

Dr. Albert Bernstein afirma ca ” persoanele controlante se percep pe ele insele ca fiind impovarate de greaua sarcina de a proteja o lume ingrata de erorile sale. Dar sunt rareori constiente ca obiectul terorii lor este in centrul obsesiei lor.

Poate ca s-au ars grav intr-un trecut indepartat? In prezent nu se apropie nicicum de fricile lor, ca sa stie daca este curent.Strategia este nefasta, caci fricile lor neconfruntate se deplaseaza in intunericul aflat dincolo de acest gard, tenebre care se fac din ce in ce mai negre si din ce in ce mai ciudate. Treptat, fac din ce in ce mai multa umbra pe    lumina zilei acelei persoane. Spatiile de siguranta se micsoreaza si singurul mod de a    alunga creaturile noptii e sa ai din ce in ce mai mult control si sa pastrezi cea mai mare distanta posibila fata de propriile frici”

In realitate, personalitatea controlanta se protejeaza de anxietate tinandu-se cat mai departe posibil de copilul pierdut, nesigur si perplex care a fost,  sau de acest      traumatism ale carui stigmate le poarta.

Aceste persoane cu o nevoie puternica de control se nelinistesc la ideea de a fi   confruntati cu esecul. In relatiile cu persoanele, fie ca sunt amoroase, amicale sau familiale, se nelinistesc din faptul ca nevoile lor risca sa nu fie acoperite.

   

Stim ce e iubirea? Care este calitatea relatiei de cuplu?

Posted 07/09/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

 

 

cuplu3_hp-140x140Psihoterapeut Marina-Lucica Balea

Tema iubirii este foarte delicata. Este iubirea neconditionata posibila in relatiile romantice? Am învățat cum să iubesc în copilarie? Ce rol au parintii si modelele lor in dezvoltarea vietii emotionale a adultului?

Copiii  deveniti adulți ai caror parinti au fost narcisisti au învățat o noțiune distorsionată despre ceea ce este dragostea. Ii putem spun “moștenirea iubirii distorsionate.” Ei au învățat că dragostea este fie despre “ce pot face pentru tine” sau “ce poți face pentru mine.” Mulți adulți crescuți de părinți narcisisti aleg parteneri de dragoste bazandu-se pe acest sens distorsionat,  stabilind  relații dependente sau codependente … sau nici o relație, nefiind multumiti aproape niciodata.  Dependența este o înclinatie nesănătoasa, pe de altă parte, în timp ce co-dependența este de a lua in grijă pe celălalt,  ducand pana la  excluderea de a avea grija de sine.

Această noțiune distorsionată de dragoste într-o familie narcisista vine de la lipsa de ierarhie sănătoasa în legătura părinte-copil. Într-o familie normală, există o ierarhie clară în cazul în care părinții sunt în partea de sus și in care acestia  se ocupă de copii. Acesta este rolul lor, de a ghida direct, de a învața și hrăni copilul. Într-o familie narcisista, părintele narcisist este la mijloc și restul familiei orbitează în jurul lui, sau confundă conexiunile normale.

Copiii sunt adesea pusi  în rolul de a avea grija  sa-si satisfaca parintii prin tot ce fac, sau  de a se misca tiptil în jurul lor, astfel încât să nu-i supere. Nevoile emotionale ale copiilor nu sunt respectate. Acest aspect este comun atunci pentru copiii adulți ai părinților narcisisti  încearca să umple gol emoțional cu ​​relatiile de dragoste nepotrivite. Este ca și cum selectorul lor de relații este defect. Acest lucru este tot ce știa. De multe ori relația de dragoste devine o reconstituire  a relației cu părintele narcisist și poate duce la un ciclu de relații care se termină cu dezamăgire, din nou și din nou, iar copilul adult nu poate renunta, incercand tot timpul sa-si dovedeasca faptul ca este mai bun decat parintele de acelasi sex si poate repara, sau cel putin la fel de bun, traind intr-o stare de autoamagire, lupta si deceptie continua. Psihologii se referă la acest ciclu ca la o constrangere sau  autoconstrângere repetitiva.

Avem tendința de a alege relațiile în mare parte pe un nivel inconstient și suntem atrasi de persoane  familiare, cu care putem juca rolul nostru din copilărie, sau il putem repara. În cazul în care relatia  neterminata din trecut nu este eliberata, este frecventa  experimentarea constrângerii repetitive. Cu toții avem o voce intuitiva, un sentiment profund de inteligenta care strigă semnele de avertizare sau steagurile roșii, dar ea este adesea însoțită de un mod special de “surzenie.” În căutarea disperată de dragoste care nu exista în copilărie, este ușor de ignorat steagurile fluturând în speranța de a avea nevoi semnificative îndeplinite.

Relații sănătoase se bazează pe interdependență, în cazul în care ambii parteneri  funcționează mai ales ca adulți independenți. Acest lucru nu este nici dependentă, nici co-dependenta, dar putem fi  iubiti  ca persoană pentru ceea ce suntem, mai degrabă decât pentru ceea ce fac pentru tine. Trebuie să fim toți conștienți de propriile noastre nevoi nesatisfăcute și să încercam  să le  îndeplinim. Recuperarea dintr-o copilărie cu un părinte narcisist înseamnă a lucra la construirea propriul sentiment solid de sine și de învățare, de autovalorizare pentru a renunta la rolul de părinte al partenerului  în cadrul cuplului si a deveni un adult cu nevoi afective implinite.

Ca sa intelegem ce este dragostea și cum să depășim moștenirea iubirii distorsionate, este o sarcină importantă de recuperare pentru copiii adulți ai părinților narcisisti.

Acesta poate fi intelept să înțeleagă că dragostea necondiționată poate exista numai în iubirea lui Dumnezeu pentru noi și dragostea unui părinte pentru un copil și nu este probabil să existe în legătură romantică.   Odată acceptată, ne face să reevaluam relatiile noastre de dragoste și nu numai sa corectam greșelile, dar si sa  învățam  și  sa creștem  împreună intr-o relatie sanatoasa.

Puteti evalua angajamentelor voastre de dragoste daca va întrebați “ce este acest lucru numit dragoste?” … Aici sunt câteva sfaturi:

  • Intreaba-te cum te simți în prezența acestei persoane?
  • Poate  această persoană  sa scoata tot  ce ai mai bun din tine?
  • Există reciprocitate în relație?
  • Este relația plină de bunătate, compasiune și empatie?
  • Poate relatia sa adăuge calitate  la viața ta sufletească?
  • Poti oferi și primi din suflet?
  • Apar  frecvent tensiuni si insatisfactii?

Amintiți-vă că antiteza la narcisism este empatia. Fă-ti o zi caldă cu cel drag prin exprimarea empatiei pentru sentimentele tale si ale lui.  Acest lucru este cel mai mare dar pe care  ni-l putem oferi reciproc.

Daca nu stiti in ce relatie va  aflati, de ce apar disfunctionalitati, care este cea mai potrivita relatie pentru voi, sau cum sa dezvoltati  o relatie de dragoste sanatoasa, cu persoana potrivita, puteti apela cu incredere la psihoterapeutul de cuplu.

Succes! Va astept cu caldura si empatie!

   

Access Bars – cea mai inovatoare terapie de relaxare!

Posted 25/08/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

                                          

 imag bars

    Psihorapeut Marina-Lucica Balea

Terapia Access Bars este o tehnica de eliberare a stresului a blocajelor emotionale, mentale si fizice. Bars reprezinta 32 bare de energie ce se gasesc la nivelul capului unde iti sunt stocate toate gandurile, ideile, atitudinile si convingerile  si deciziile pe care le ai legate de sanatate, creativitate, putere, imbatranire, sex si bani. Prin atingerea usoara a acestor 32 puncte ceva din interiorul tau se echilibreaza, se armonizeaza. Dintre acestea putem mentiona punctele de vindecare, de control, de sensibilizare, creativitate, putere, imbatranire, sex si bani.

De obicei, tu ai grija doar de corpul tau din punct de vedere fizic, dar boala revine din emotiile pe care le tii in tine. Gandurile din trecut, rutina si obisnuintele tin boala in corpul fizic. Orice situatie de sanatate sau de viata poate beneficia de schimbari dinamice folosind Bars.

Fiecare gând,  idee, atitudine, decizie sau convingere pe care o avem ca definitiva,  solidifică energia și limitează capacitatea noastră de creare . Scopul unei ședințe de Bars este acela de a goli aceste puncte invitând oamenii să primească, să se înteleagă mai bine pe ei înșiși și ceea ce ne înconjoară.

Ați încercat vreodată să vorbiti cu cineva care își susține o anumită idee? Este ca încercarea de a trece printr-un zid de caramida. Asta pentru că în realitate este un zid, un zid energetic. De fiecare dată când sustineți un punct de vedere fără a mai asculta alte idei, se creează  un zid energetic. De exemplu, dacă spui “eu nu fac asta din nou”, această decizie face ca fluxul de energie sa nu mai circule prin corp ceea ce duce la stres, insomnii, nervozitate. Cu ajutorul sesiunii Bars, undele electromagentice negative se vor disipa, ceea ce va duce la o viziune mult mai clară pe care o vom avea despre ceea ce ne înconjoară sau ni se întâmplă în viața de zi cu zi.

Pentru a trai in prezent ai nevoie de dorinta si curajul de a experimenta ceva nou. Elibereaza-ti emotiile din trecut pentru a incepe sa experimentezi schimbari in toate ariile vietii.

Cat dureaza: o sesiune Bars dureaza intre 60-90 minute si nu are contraindicatii, fiind recomandata si copiilor.

Bars poate fi folosita in:
– orice situatie de sanatate si viata
– suparari si afectiuni fizice

– pt femei insarcinate
– depresie

– ADHD, autism, dislexie

-convalescenta
– dificultate de vorbire si de exprimare
– tulburari de somn, anxietate, stress posttraumatic
– relatii dificile
– oboseala cronica
– lipsa dorintei de viata
– lipsa banilor
– obezitate
– blocaje emotionale si multe altele.

Acces Bars este o metoda dinamica ce te ajuta sa schimbi in bine tot ceea ce vrei sa schimbi in viata ta, este o metoda de eliberare a blocajelor emotionale, mentale si fizice cu usurinta totala, este o metoda prin care transformi constiinta ta si a  celor din jurul tau.

Acces Bars este un sistem de eliberare a inconstientei si anticonstientei acumulate, lasand astfel spatiu pentru mai multa constiinta, prezenta, usurinta si bucurie.

Acces Bars functioneaza pentru ca Tu functionezi! O sedinta de bars poate produce mai multe transformari decat ani intregi de terapie, te poti simti foarte bine, sau intreaga ta viata se va schimba.

Vei devein mai constient iar situatiile din viata ta se vor schimba miraculos.

Este timpul acum si pentru tine sa alegi sa fii si sa creezi constient?

 

Psihoterapeut Marina-Lucica Balea

 

 

   

Atasamentul si dezvoltarea copilului

Posted 16/06/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

                                  Psih.Marina-Lucica Balea

       Ataşamentul trebuie considerat o nevoie umană în curs de desfăşurare, mai degrabă decât o dependenţă copilărească, care creşte pe măsură ce noi creştem.

Teoria Atasamentului pune securitatea mai presus de toţi ceilalţi motivatori psihologici, şi susţine că legătura  de atasament este punctul de plecare pentru supravieţuire (Holmes 2001 The Search for The Secure Base). Drept urmare, avem nevoie sa fim atasati de persoane, de locuri, de obiecte, care ne ofera sentimentul de siguranta.

Diferite studii facute de psihologi renumiti precum Freud sau Melanie Klaine au pus in evidenta nevoia umana de atasament, plecand de la unitatea sexuala, sau nevoia de hrana, urmarind nevoia de mangaiere dar si de suport emotional, de caldura.  Mary Ainsworth a identificat deprinderea, sensibilitatea şi capacitatea de reacţie drept caracteristicile părinţilor care sunt în măsură să furnizeze ataşament sigur pentru copiii lor. Cercetarea lui Ainsworth a clarificat faptul că tocmai calitatea comunicării nonverbale în relaţia de ataşament este cea care determină siguranţa sau nesiguranţa. conceptual de “bază sigură” şi a spus că aceasta a fost mai mult decât apropiere fizică, include aşteptările copilului din partea parintelui, aşteptări care în cele din urmă au forma de hărţi mentale sau reprezentări.

Uimitor cat de importanta este relatia de atasament a copilului cu parintele, pentru dezvoltarea sa sigura, pentru dezvoltarea unor relatii sanatoase, a increderii ca va fi iubit si persoanele din jur nu-l vor parasi pentru a-i produce suferinta. Daca toti parintii ar cunoaste acest lucru, ma intreb ce tipuri de relatii ar dezvolta cu proprii copii, cat de greu i-ar lasa cu bunicii, sau la cresa, o perioada mai lunga, ca apoi sa constate trauma produsa copilului de aceasta separare, de nesiguranta. Modul în care un copil a fost tratat de către părinţii lui are o puternică influenţă aici şi este cel mai evident în adulţii de mai târziu atunci când sunt bolnavi, speriaţi sau obosiţi. Pierderea creează valuri de anxietate, parintii fiind coplesiti de propria lor durere dar si a copiilor.

Atasamentul apare la copil foarte devreme, figura centrala fiind mama. Una dintre experienţele cele mai dureroase pentru un copil este să fie separat de persoana de care s-a ataşat.

Dacă pierderea continuă (de exemplu, mama se internează în spital) copilul trece la o etapă de retragere şi apatie – nimic nu pare să îl intereseze. În cazul în care separarea continuă, se ajunge la stadiul final în care copilul pare desprins de situaţie şi acţiunile sale sunt mecanice. La reuniune copilul va arăta un amestec de uşurare, plânset şi resentimente înainte ca relaţia să revină la normal.  Experienţa ocazională de pierdere sau separare provoacă copiilor tristeţe şi perturbare pe termen scurt. Dar pentru copiii care se confruntă cu separări majore şi pierderi  regulate, cerintele psihologice sunt mai dure.

Nu doar absenţa fizică a unui părinte este perceputa ca o pierdere, indiferenţa părintească, lipsa emoţională şi ameninţările de abandon sunt de asemenea îngrijorătoare.

Copilul poate dezvolta diferite tipuri de atasament (Ainsworth), in functie de comportamentul parintelui, de disponibilitatea acestuia, de caldura si siguranta oferita astfel:

Atasamentul sigur este oferit copilului de comportamentul mamelor care  reflecta sensibilitate, acceptare fara respingere, cooperare si nu control, precum şi disponibilitate emoţională si nu depărtare.

Atasamentul evitant mamele care produc ataşamentul evitant  sunt cele care resping în mod activ ofertele lor de conectare, au inhibare de exprimare emoţională, aversiune faţă de contactul fizic. Drept urmare aceşti copii se simt mai degrabă fără vlagă, decât cu dorinţă de îmbrăţişare. Copiii evitanţi răman nemişcaţi de plecarea mamei sau de returnare.

Atasamentul ambivalent. Au fost identificate două tipuri de stiluri de ataşament ambivalente: cei care s-au supărat şi cei care au fost pasivi. S-a constatat că mamele acestor copii sunt imprevizibile şi adesea nu sunt disponibile. Deşi nu resping fizic sau verbal, nu reacţioneaza cu sensibilitate.

Ataşamentul dezorganizat poate fi înţeles ca provenind din interacţiunile copilului cu părinţii care sunt înfricoşători, speriaţi sau disociaţi. Copilul experiemntează “frică fără soluţie”.

Stima de sine şi de securitate sunt strâns legate – avem o părere bună despre noi înşine în măsura în care ne simtim parte a unei reţele de familie şi prieteni şi suntem apreciaţi în cadrul acelei reţele.

Adultii  de mai tarziu, au nevoie de o baza sigura interna, au nevoie de contact fizic cu cei dragi in momente de stres, au nevoie de suport.  Altfel apar variante patologice de comportament pentru a crea aceasta baza sigura, care includ: cheful de a mânca sau foamea, abuz de substanţe şi auto-vatamare deliberată, care  aduc linişte deşi realizate într-o manieră auto-distructivă.

Oamenii cu atasamente sigure se simt suficient de integraţi şi autonomi să se apropie fără teamă şi suficient de siguri pentru a da drumul şi a tolera separarea. Persoana evitanta doreste mai mult decat orice intimitate, în timp ce persoanele fizice ambivalente implora autonomie, dar ambele sunt prea speriate de riscul la care s-ar expune tinzând spre ceea ce doresc cu adevărat.

Pe termen lung s-a observat cum clientii “limită” au adesea istorii de ataşament dezorganizate. Ataşamentul evitant a fost asociat cu probleme obsesive, narcisiste şi schizofrenice, in timp ce ataşamentul ambivalent a fost legat de dificultăţi isterice sau actoricesc.

Atasamentul initial pe tot parcursul vieţii poate să modeleze comportamentul şi experienţa subiectivă a oamenilor.

Rolul terapeutului este de a proteja împotriva ambivalenţei şi fraudei, creind o baza de atasament sigura. Această relaţie furnizeză o bază sigură pentru explorare, dezvoltare şi schimbare.

Oferiti-va o a doua sansa, schimband ceva atunci cand observati ca va atasati de pesoane care va provoaca suferinta, sau cand nu va puteti atasa de persoanele care va ofera iubire, siguranta si caldura. Viata este un dar ce merita pretuit cu adevarat, traind-o frumos. Puteti descoperi impreuna cu terapeutul cum sa faceti acest lucru.

   

Cum sa-ti schimbi adolescentul ? (miercuri 21/28 mai 2014 ora 18)

Posted 15/05/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

cactus inflorit - f frumosRECUNOSTI PERSOANA?
Raspunde obraznic?
Dormitorul sau arata precum o groapa de gunoi?
Scrie mesaje, asculta muzica si se uita la televizor in timp ce isi face temele?
Isi da ochii peste cap de zece ori pe zi?
Uneori ai impresia ca tu, parintele , esti cea mai proasta creatura si ai in casa un extraterestru?
FELICITARI!
Esti mandrul posesor al unui adolescent!

Ai obosit si crezi ca lucrurile vor ramane asa pentru totdeauna?
Vino la acest workshop si vezi cum pot merge mai bine decat ai visat!
Vei invata sa iti ghidezi copilul prin apele tulburi ale adolescentei!
Daca doresti, vei primi informatii despre cum sa cresti copii respectuosi si manierati!

Workshop interactiv pentru parintii interesati!

Coordonatori: Psihopedagog Marina Lucica Balea Psih Nicolae Nedea

Durata 2 ore, 18.00-20.00- miercuri 21 mai 2014
– miercuri 28 mai 2014
– LOCATIA:  Spirit Center Bd Mircea Voda, nr 43 scA et 3 interfon 10C sect 3.
– INSCRIERI: telefon 0743541374 / 0720319838 / 0735853000
Cost: – 60 lei/participant
Grup de 10 parinti

   

101112182857-1Multi tineri urmeaza Facultatea de Psihologie si nu stiu ce perspective au dupa terminarea acesteia.
Vino la acest workshop si vei afla raspuns la intrebarile:
Ce poti face dupa absolvirea facultatii?
Ce inseamna sa fii psiholog?
Ce specializari poti urma?
Unde si cum vei putea profesa?
Avantaje si dezavantaje ale profesiei.
Detalii… interesante.
Intrebari… incitante.
Workshop interactiv pentru studentii interesati .

Coordonatori: Psiholog psihoterapeut Nicolae Nedea / Psihopedagog psihoterapeut in formareMarina Lucica Balea
Durata 2 ore, 18.00-20.00- vineri 16 mai 2014
– Vineri 23 mai 2014.
– LOCATIA:  Spirit Center Bd Mircea Voda, nr 43
– INSCRIERI: telefon 0743541374 / 0720319838 / 0735853000
Cost: – 60 lei/participant
Grup de 12 studenti
Vino cu un coleg si vei vea 10% reducere.

   

Read More …

Posted 15/05/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

Perspective asupra profesiei de psiholog- worshop pentru studentii la Psihologie vineri (16 mai)

101112182857-1Multi tineri urmeaza Facultatea de Psihologie si nu stiu ce perspective au dupa terminarea acesteia
Vino la acest workshop si vei afla raspuns la intrebarile:
Ce poti face dupa absolvirea facultatii?
Ce inseamna sa fii psiholog?
Ce specializari poti urma?
Unde si cum vei putea profesa?
Avantaje si dezavantaje ale profesiei.
Detalii… interesante.
Intrebari… incitante
Workshop interactiv pentru studentii interesati .

Coordonatori: Psiholog psihoterapeut Nicolae Nedea / Psihopedagog psihoterapeut in formareMarina Lucica Balea
Durata 2 ore, 18.00-20.00- vineri 16 mai 2014
– Vineri 23 mai 2014.
– LOCATIA:  Spirit Center Bd Mircea Voda, nr 43
– INSCRIERI: telefon 0743541374 / 0720319838 / 0735853000
Cost: – 60 lei/participant
Grup de 12 studenti
Vino cu un coleg si vei vea 10% reducere.

   

Conflictul existentei

Posted 16/04/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

phoenix                     Conflictul existentei- Capcana respectabilitatii – Risipa de energie

           Dintotdeauna omul  a cautat ceva dincolo de bunastarea lui materiala, ceva pe care il numim adevar.

Omul care traieste fara conflicte, care traieste cu frumusete si iubire nu se teme de moarte, fiindca a iubi inseamna a muri. Ca sa traim complet, ca si cum o noua zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, pentru a cunoaste iubirea, libertatea.

In aceasta neincetata lupta pe care o numim viata, incercam sa stabilim un cod de comportament adaptat societatii in care am fost crescuti, ne supunem unor reguli de conduita bune sau rele, conformandu-ne conduita si gandirea, iar raspunsurile noastre devin automate. Traim din ceea ce ni s-a spus, in timp ce viata noastra a ramas goala si seaca, “o viata de mana a doua”, inabusind tot ceea ce este nou si original.

Am fost invatati sa ne suprimam dorintele, sa ne controlam gandurile, sa ne limitam poftele, iar dupa ce ne torturam indeajuns spiritul si trupul sa credem ca vom gasi ceva dincolo de viata asta marunta. In ideea ca practicile si renuntarile ne vor permite sa ajungem la acea frumusete interioara, devenim meschini, marginiti, marunti, degradati. Ca sa ajungem acolo este nevoie de timp, de rabdare , sa inaintam incetul cu incetul, ca sa dobandim realizarea. In cele din urma constatam ca nu se afla nimic in acest loc, pentru ca am obosit, mintea a devenit lenesa si insensibila.

Nu exista si o alta cale?

Cautam realitati fagaduite de altii, urmam abordarile traditionale, ne falsificam viata in dorinta de a deveni “fiinte omenesti respectabile”. Daca puteti respinge sau nega aceasta cale, uneori lipsita de maturitate, sunteti liber si nu infricosat si chiar daca veti crea o tulburare, nu mai sunteti in acea stare de cautare continua.

Fiintele omenesti sunt ceea ce au fost milioane de ani, plini de ura, lacomie, invidie, gelozie, anxietate si disperare, cu licariri de bucurie si afectiune. Sunt un amestec de ura, frica si omenie. Sunt violenti si pasnici.Toata istoria omului se afla scrisa in noi.

Suntem incapabili uneori sa intelegem imensa bogatie a existentei, suntem infricosati si incercam sa evadam prin tot felul de artificii subtile, suntem inspaimantati de necunoscut, de moarte, de tot ce se afla dincolo de ziua de maine. Ne este teama de cunoscut si de necunoscut.

Adevarul pe care il cautam este viu, el nu are carare, aceasta este frumusetea lui.

E important nu sa avem o filozofie a vietii, ci sa obsevam ce se intampla cu adevarat in viata noastra zilnica, in interiorul si exteriorul nostru. Daca privim, observam ca ceea ce se petrece se bazeaza pe conceptii intelectuale, dar intelectul nu este decat o particica. Sa privim intreg tabloul, nu intelectual, ci asa cum este el in realitate – se poate produce o adevarata revolutie launtrica, daca nu ne refugiem in spatele confortului social-economic, sau al credintelor dogmatice, acceptand totul asa cum este, crezand ca e prea dificil, blocandu-ne singuri, incetand sa ne mai intrebam, crezand ca e greu sa mergem mai departe, incetand sa mai evoluam.

Va poate oferi cineva o metoda pentru schimbare? Adevarul este ceea ce sunteti. Daca va veti stradui sa semanati cu altcineva, veti ramane de-a pururi o fiinta omeneasca de mana a doua.

Omul care spune” vreau sa ma schimb, spuneti-mi ce trebuie sa fac”, de fapt cauta o autoritate in speranta ca-i va pune ordine in viata, dar o ordine din afara provoaca intotdeauna dezordine. Toate aceste lucruri pot fi intelese in mod intelectual. Le-ati putea trai insa cu adevarat, astfel incat mintea sa nu mai proiecteze vreo autoritate, a unei carti, a sotiei, a unui parinte, a unui invatator, a unui prieten sau a societatii?

Intrucat am functionat intotdeauna inauntrul unor formule, acestea au devenit idealul nostru si autoritatea noastra.

Vedem necesitatea de a ne schimba, dar nu ne desprindem de traditii, care au dat nastere unor uriase paralizii: acceptarea si supunerea. Daca putem respinge aceasta falsa autoritate este pentru ca putem inlatura frica. Avem mai multa energie pentru ca respingem ceva fals, aruncam o povara ce a fost purtata de generatii, avem mai multa putere, mai multa forta, o vitalitate si o tarie mai mare. Avem nevoie de o cantitate enorma de energie, pe care insa o risipim in frica.

Cand inlaturam frica obtinem vitalitate si nu mai trebuie sa intervenim in nici un fel. Exista libertate si o minte libera de frica este capabila de o iubire mai mare, iar iubirea poate schimba lumea.

E de inteles ca nu putem depinde de nici o autoritate exterioara, pentru a provoca o schimbare launtrica. Intampinam insa o si mai mare greutate in a inlatura propria noastra autoritate interioara, ceea ce rezulta din experientele noastre particulare, a parerilor noastre, a cunostintelor, ideilor si idealurilor. Experientele traite ne-au invatat ceva, dar lucrurile nu se repeta dupa un sablon.

E important sa va cunoasteti, sa va intelegeti, sa va inlaturati fricile intr-un mod atent si inteligent. Acest lucru il puteti face alaturi de terapeut, care va va provoca si va va insoti in explorarea pe care o veti face. Aflandu-va fata in fata cu voi insiva, veti afla cum sunteti de fapt, veti privi adevarul in fata, fara frica, fara sa fugiti de realitateaa voastra, veti deveni constienti, liberi si sanatosi.

Bibliografie: Jiddu Krishnamurti- Eliberarea de cunoscut.

   

Atasamentul, gelozia, iubirea…

Posted 22/03/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

ATASAMENTUL, GELOZIA , IUBIREA….

 

cuplu3_hp-140x140

                                          Psih. Marina-Lucica Balea

 

Ce este atasamentul? Cum se dezvolta? De cine si de ce ne atasam?

Atasamentul nu este nimic mai mult decat conditionare, este o reactie intensificata prin repetitie. La baza atasamentului stau senzatiile primare de placere si neplacere, care, datorita repetarii in timp se transforma in atractii si respingeri puternice, adica in atasamente pozitive si negative. Ciudat, dar oamenii care se urasc sunt extrem de atasati unul de altul.

In Budism se vorbeste despre patru tipuri de atasament.

Atasamentul pentru placerile senzoriale: o piesa muzicala pe care iti doresti sa o asculti minute in sir, un gust delicios la care iti este greu sa renuntis, s.a

Atasamentul de propriile opinii si credinte. O judecata personala sau o conceptie la care tinem, atunci cand sunt puse sub semnul intrebarii, ne afecteaza in mod inevitabil. E dureros sa constati ca ideile in care crezi cu putere nu sunt impartasite , ba e posibil sa fie chiar eronate. Pana la un punct, a avea incredere in felul in care vezi lucrurile, este un mod sanatos de functionare. Cand ideile in care crezi inceteaza a mai crea armonie, atasamentul devine o forma de nebunie. O astfel de atitudine poate fi chiar catastrofala, ca atunci cand continui sa crezi ca ai o casnicie fericita, desi certurile cu sotul/sotia sunt zilnice, sau nu-ti pui problema sanatatii tale, desi abia te tii pe picioare.

Cei care se cred destepti nu-si vor face timp sa-i mai asculti pe altii. Mintile pline cu opinii experte despre oameni si lucruri sunt ca  niste vase din care apa nu e schimbata niciodata. Ce flori ar putea creste acolo?Un exemplu de gandire pozitiva ar fi “ Nu cauta adevarul,doar inceteaza sa mai adori opiniile”

Atasamentul pentru ritualuri si ceremonii religioase.  Devotamentul in urma ritualurilor religioase nu are nici un fel de valoare daca prin minte continua sa circule ganduri si sentimente impure. Cum se poate dezvolta o atitudine religioasa intr-un suflet nevindecat de ura sau de lacomie?Ce valoare are religia pentru cei care participa la ritualuri doar pentru a-i judeca pe cei care nu participa, sau mai grav, comit diferite fapte si merg apoi la biserica pentru a fi spalati de pacate.

           Atasamentul pentru “eu”, este atasamentul primordial bazat pe iluzia ca undeva, inauntrul corpului sau a mintii , exista o entitate permanenta. Tot ceea ce facem se invarte in jurul acestui atasament, asa cum sfoara se invarte in jurul unui ghem, facandu-l tot mai mare. Tot ceea ce exista se afla intr-o stare de flux, totul vine si pleaca, inclusiv elementele corpului si mintii, viata insasi este o imensa curgere.

Suntem atrasi de trairile placute, la dorim uneori cu o intensitate numita lacomie, respingem si condamnam trairile dezagreabile, dureroase. Viata se dezvolta intre doi poli: Eu si Celalalt. Cauza suferintei nu este atasamentul , ci ignoranta din care izvoraste acesta, nu suntem constienti de natura noastra impermanenta, credem ca suntem entitati separate, ignoram faptul ca facem parte dintr-un intreg.

Daca ne putem investiga cu rabdare atasamentele, vom afla cine suntem, nu in lumea iluzorie a separarii, ci in lumea reala a unificarii.

A ne elibera de un atasament inseamna sa dam drumul unui rol, daca nu dam drumul, ramanem prizonieri ai trecutului. A trai in trecut din motive de atasament este ca si cum ai locui langa un izvor, persistand sa bei apa din butoiul din pivnita. Izvorul este prezentul, el iti ofera energii proaspete, apa din pivnita dupa un timp devine statuta, chiar infestata. Cat de hranitoare crezi ca e pentru tine?

Atasamentul construieste inchisori, detasarea elibereaza. Doar afectiunea leaga prietenii si iubiri, dezleaga oamenii, ii face fericiti. Daca e liber si se intoarce la tine, sarbatoreste! Daca nu se intoarce, relaxeaza-te, nu era pentru tine. Iubirea si libertatea se hranesc una pe cealalta. Si totusi apare gelozia, te doare ca partenerul tau este atras si se simte bine cu o alta femeie. Din ce abisuri ale sufletului apare suferinta sau furia? Gelozia iti vorbeste despre intensitatea atasamentului pentru imaginea dinlauntrul tau. Exteriorul reflecta interiorul. Atasamentul posesiv face din cel iubit o prelungire a propriului Eu.  Este  foarte greu, dar nu putem lasa gelozia sa paralizeze iubirea.  Este o imensa provocare sa iubesti fara a fi gelos.

Singura modalitate  de a atinge un asemenea nivel este realizarea unificarii interioare.

Esti un barbat care contine in interior principiul feminin, sau o femeie care contine  inlauntrul ei principiul masculin. Aceste potentialuri launtrice tind sa se implineasca, sa se manifeste in lume, sunt asemenea unor radare care incep sa faca bip-bip atunci cand detecteaza ceva care sa le semene, cu cat seamana mai mult, incep sa o ia razna, apare fenomenul indragostirii.  In prezenta persoanei care iti dinamizeaza potentialul ceva tresalta in fiinta ta, incepe sa se miste in tine, incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Femeia dinafara ta  rezoneaza cu cea din interiorul tau. Cand iubesti incurajezi, stimulezi, hranesti libertatea celuilalt. Daca nu se potriveste perfect, nu incerca sa o schimbi, nu poti face dintr-o mata o leoaica sau invers, nu o poti supune unei metamorfoze imposibile, chiar daca amandoua sunt feline. Cauta o leoaica si vei fi implinit. Te va ajuta sa-ti realizezi unitatea interioara, apoi vei radia in exterior ca razele unui Soare.

Iubirea….. Pentru multi dintre oameni iubirea e un raspuns la satisfacerea unei nevoi. Eu am nevoie de afectiune, de suport, esti alaturi de mine, tu imi dai aceste lucruri, eu te iubesc ca raspuns la aceste nevoi pe care tu mi le satisfaci. Iubirea deficit se numeste aceasta si caracterizeaza relatiile de cuplu, dar si relatia cuDumnezeu. Daca ii dai ceea ce ti cere, te va recompensa , daca-l frustrezi, nu te mai iubeste.  Nevoile tale il sufoca pe celalalt, care are nevoie sa respire. Chiar daca ramane cu tine, psihologic te va respinge.

Iubirea ca alegere este neconditionata, aleg sa te iubesc, iar ceea ce faci sau nu pentru mine devine irelevant. Il iubesti pe celalalt pentru ceea ce este, nu pentru ce iti ofera, fara pretentii, fara acte aditionale. Asta nu inseamna ca ei nu-ti pot implini anumite nevoi, e minunat daca o fac, dar daca nu o fac iubirea ta nu se diminueaza, nu se modifica, nu este retrasa.  Acesta este testul pentru natura iubirii tale .Daca iubirea ta nu se bazeaza pe ceea ce obtii, daca o oferi liber, fara nici o conditie, felicitari! Ai ajuns foarte departe. A-l accepta pe celalalt asa cum este nu e totuna cu a-i accepta comportamentele. A-i permite cuiva sa te raneasca sau sa-si bata joc de tine, nu e iubire detasata, e masochism. Poti iubi  pe cineva care-ti produce suferinta dar cu riscul pierderii integritatii fizice sau psihice. Iubirea nu imbolnaveste, ci vindeca. Fenomenul Frumoasa (frumosul)si bestia se termina prost pentru toata lumea.

Dragostea  da drumul, la amintiri si la asteptari, infloreste in prezent.  Iubirea seamana cu parfumul unei flori, care se extinde pur si simplu in jur.

Poti sa descoperi alaturi de terapeut cine esti, ce sentiment traiesti, pe ce treapta te afli, sau unde vrei sa fii.

 

   

Fereastra spre iertare

Posted 11/03/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

Ce este iertarea? Ce trezeste in noi? Cand o putem simti si oferi cu adevarat? Cat de greu sau de  usor e sa ierti?

Viata ne poate aduce experiente dureroase si incercam sa-i  iertam pe cei de langa noi. Ne  gandim adesea cand ni se  face rau: iarta-l doamne, ca nu stie ce face… dar noi… noi putem  ierta? Durerea e prea mare si lupta fara sens… ne  luptam uneori cu oamenii pe care-i iubim. Nu acceptam uratul din sufletul lor. Ne dam  seama ca nu putem cere mai mult, nu au de unde sa ofere.  Si acceptam situatia, incercand sa iertam.

…Iertarea seamana cu un rau… Curge de la un nivel mai inalt, de la o constiinta mai inalta spre una mai joasa, asa ca ne  simtim datoari sa-i oferim aceasta iertare. Dar nu  curge deodata, desi poate ne dorim, sunt  picaturi mici, apoi firicele de apa si treptat aincep sa curga lin.  Ne  simtit sufletul eliberat si luminat.  Scapam de o mare povara. Iubirea pe care o purtam se transforma  in iertare. E-ul nostru, care nu putea sa ierte, se  inalta si  iarta… Avem nevoie de vindecare, asemeni unui copil, care sufera, care este ranit si plange sau protesteaza si are nevoie de incurajare sau de consolare.  Contopirea cu Sinele ne  da putere..  spala  ranile  care treptat  se vor inchide.

Nu stim de unde vine revolta noastra. Din iubire? Iertarea ne  reda linistea, pacea sufleteasca. Ne despartim de lucrurile urate din trecut, ca de un cos de gunoi si  incepem sa simtim parfumul fiintei noastre. Traim in prezent, dar este un efort urias  sa spunem  la revedere trecutului asa cum un adolescent isi ia ramas bun de la copilarie. Toate suferintele prin care trecem ne  aduc aici, ne  imping catre un nivel mai ridicat al constiintei. Inima noastra devine suficient de larga pentru a-l ierta  pe celalalt.

Intelegem  ca un timp am fost, asa… ca un avion care rula pe sol si nu indraznea sa se inalte.

Putem judeca ?  Putem interpreta experienta celuilalt ? Pentru ca asa cum este nu se suprapune peste cum vrem noi sa fie, ne doare. Tot ce putem face este sa incercam sa suportam durerea si sa-i  comunicam cum ne-ar placea sa fie. Daca celalalt vrea sa se schimbe, il putem ajuta, dar e posibil sa fie nevoia noastra de schimbare si nu a lui.

Daca in jurul nostru cineva greseste, aceasta devine o oportunitate de a ne descotorosi de ostilitatea pe care o continem dar nu stim ce sa facem cu ea? Daca se acumuleaza, destinatarul nu va intelege nimic din reactia noastra exagerata. Este normal, deoarece nu are nici o legatura cu el. Gresim si ne simtim vinovati, nu ne putem ierta si ne pedepsim, sau proiectam asupra celuilalt si il pedepsim pe el. Dar intr-un colt al sufletului , ne simtim culpabili. Putem gandi asa si ne putem intelege pe noi. De multe ori vedem langa o sticla de bautura in plus sau un pachet de tigari, umbra unei vinovatii neasumate.

In opozitie cu judecata, iertarea presupune refuzul de a condamna, de a sanctiona sau de a cauta vinovati . Pedeapsa nu-l face pe cel care a gresit mai bun sau mai iertator, el invata ca la greseala se raspunde cu pedeapsa si ca orice vinovatie se plateste. Legea se intemeiaza pe frica, iertarea insa pe iubire. Dar putem trai fara ea? Cine ne-ar apara de cei ce nu realizeaza cand ne fac rau? Cum am putea trai in siguranta daca n-ar exista niste limite?

Iertarea  se naste din intelegere. Intelepciunea intuitiva iti permite sa sesizezi suferinta launtrica  a celui care insulta, loveste sau ucide. Este limitat si actioneaza inauntrul acestor limite, incercand prin toate mijloacele sa supravietuiasca.  E greu sa intelegi acest lucru atunci cand ai de suferit in relatia cu el.

Cand o fiinta devine iluminata ea manifesta spontan intelegere, cei care insa se forteaza pentru a fi si mai expresivi, devin caraghiosi.

Compasiunea fara intelegere este periculoasa. La fel si intelegerea fara compasiune, se apropie de egocentrism, dar o putem numi viclenie sau siretenie si poate fi urmarita la persoanele inteligente care se folosesc de acest dar pentru a se imbogati sau a-i folosi pe ceilalti in interese strict personale.

Cand esti foarte preocupat de nevoile tale presante, de aspiratiile tale, e dificil sa-l mai vezi si pe celalalt, sa intelegi ce-l doare sau de ce se teme.

 Iertarea te face un om mai liber.

Daca dorim eliberarea, iertam, nu mai respingem polul opus, admitem ca realitatea are si o parte intunecata. Polul opus, agresorul, te ajuta sa faci curat in inima ta. Dar cel care se teme, nu poate ierta, nu se simte in siguranta, a nu ierta este o strategie de aparare. Cand iti conectezi  Eul la Sine apare sentimentul de securitate si puterea de a ierta.

Putem intelege frica si neputinta ascunse in spatele agresivitatii. Nimeni nu agreseaza pentru ca se simte puternic. Puterea reala este constructiva, puterea ireala provoaca suferinte si distrugeri, este o compensare disperata a fragilitatii launtrice. La acest nivel,  omul aproape tipa dupa iubire, iertarea umple partial acest gol. Cel care te agreseaza striga dupa afectiune, lipsa afectiunii il doare atat de tare incat limbajul i s-a pervertit si se exprima intr-un mod pe care nimeni nu-l mai intelege. Judeacata il stimuleaza sa persiste in comportamentele lui, iertarea ii da puterea de a le schimba.

Orice terapie incepe cu judecata si se incheie cu iertarea, care extinde spatiul in care se manifesta intelegerea.

Alaturi de terapeut deschizi feastra spre iertare,  ajungi sa te contopesti cu intregul…. tinzi catre echilibru.

 

 

 

   

Conflictul- provocat de adevar?

Posted 04/11/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

images (2)

Ce este adevarul?

Realitatea obiectiva.

Dar oamenii sunt subiectivi.  Integrarea in campul de cunoastere al fiecaruia dintre noi este diferita.

Ce este conflictul?

Rezultatul manifestarii diferentelor.

Recunoaşterea unei stări conflictuale şi intervenţia în soluţionarea sa implică acceptarea diferenţelor.

Realitatea obiectiva este pusa fata in fata cu realitatea celui  care o integreaza in sfera sa de cunoastere. Apar realitati diferite, cea prezentata cunoasterii si cea a persoanei care doreste sa o cunoasca.

Astfel,  imaginile,  gesturile, actiunile, pot fi interpretate diferit, pot provoca anumite sentimente in functiile de perceptiile, asteptarile  si experientele fiecarei persoane. Desi situatia este aceeasi, adevarul poate fi privit din perspective diferite. Exista adevarul absolut? De cele mai multe ori nu, iar conflictul apare ca urmare a greutatii sau chiar imposibilitatii de a intelege punctul de vedere al altei persoane.

In cazul comunicarii de exemplu, pot aparea neintelegeri, sau intelegeri eronate ale mesajului transmis.

In functie de asteptarile sau interesele unor persoane diferite, mesajele pot avea interpretari diferite si deci pot provoca foarte usor dispute si chiar conflicte.

Sistemele de valori  diferite pot duce la  dezacorduri  privind  aspectele etice, limitele şi modalităţile în care  persoanele se manifesta . Una dintre soluţii este ca persoanele implicate să ajungă să recunoască şi să accepte diferenţele, adoptând soluţii  în care să se evite “punctele nevralgice”. Dar daca nu sunt evitate aceste puncte, desi sunt cunoscute?  Apare conflictul.

Conflictul la nivel de valori este cel mai  mai dificil de abordat. Oamenii reacţionează de obicei violent atunci când le sunt “călcate în picioare” valorile.

In cazul relatiilor, din cauza anumitor situatii,  apar discutii pe marginea acestora , apar si problemele legate de modul in care fiecare vede situatia si chiar neintelegeri in momentul in care cei implicati incearca sa impuna celorlalti punctul lor de vedere.  Aici intervine flexibilitatea/ inflexibilitatea  pesoanelor  implicate in relatie, inclusiv modul de a se raporta la celalalt a fiecarei persoane implicate.

Adevarul este doar unul, interpretarea este insa diferita. Intervine temperamentul, personalitatea, educatia fiecarei persoane, punctele de vedere diferite.

Putem evita conflictele daca nu vom avea pretentia ca toate persoanele sa se raporteze in acelasi mod ca si noi la aceeasi realitate, daca nu vom impune fortat propriile idei si pareri, sau daca apar le putem rezolva.Cum ? Folosind diferite strategii de rezolvare a conflictelor :

Abandonul presupune retragerea fizică sau emoţională din conflict, în general de teama confruntării directe. În general, adoptarea acestei atitudini implică renunţarea la dreptul de a avea un cuvânt de spus. Este acceptabil să te retragi atunci când un conflict nu te priveşte, sau atunci când retragerea nu afectează cursul evenimentelor. Retragerea poate acutiza şi mai mult un conflict. Uneori, prin retragere puteţi dăuna cuiva sau puteţi “da apă la moară” adversarilor.  Câteodată ne retragem din dorinţa ca ceilalţi să ne roage să revenim… Uneori putem fi dezamăgiţi să constatăm că nu suntem atât de indispensabili!

Reprimarea presupune refuzul de a accepta existenţa unui conflict, este un comportament la care recurgem din dorinţa de a avea linişte cu orice preţ. Este bine să nu supradimensionăm un conflict minor şi să nu ne lăsăm “duşi de val”, însă atunci când conflictul este real singura soluţie este să avem curajul să-i recunoaştem existenţa: mai devreme sau mai târziu el va ieşi oricum la iveală!

Victorie/înfrângere , este adeseori rezultatul tendinţei inconştiente de a vă proteja de durerea eşecului. În strategia victorie/înfrângere se produce o etalare de forţe din care obligatoriu o parte iese înfrântă. Această strategie poate avea efecte întârziate: învinsul poate să nu suporte eşecul, revenind “în forţă” după un timp. În plus, relaţiile dintre părţile implicate vor fi cu siguranţă iremediabil afectate. Învinsul de astăzi poate refuza să coopereze mâine…

Compromisul este o strategie care reclamă anumite capacităţi de negociator pentru ca fiecare să câştige câte ceva. El dă impresia de corectitudine, dar asta poate să nu fie suficient deoarece fiecare parte luptă pentru ceva mai mult. Dezavantajul compromisului este că în general una dintre părţi va părea mai “mărinimoasă” dând celeilalte părţi un sentiment de înfrângere.

Victorie/victorie – nu presupune un învingător şi un învins. Procesul de găsire a soluţiei poate fi mai lung şi mai anevoios, însă cu siguranţă relaţiile se vor consolida, iar soluţia va fi mai durabilă. Când ambele părţi câştigă, ambele vor susţine soluţia , iar probabilitatea declanşării unor conflicte ulterioare va fi foarte mică.images

Vrem adevarul absolut?Cea mai importanta este gasirea punctelor de intalnire a nevoilor!

Realitatile sunt doar iluzii, insa doar iluziile sunt realitati.