Infidelitate

Posted 12/09/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

download 

Infidelitatea este una din cele mai mari provocari ale unei relatii de cuplu.

          Cand partenerul te iseala, simti ca toata lumea ta nu mai are sens. Durerea este mare, nu mai ai incredere in tine si te intrebi unde ai gresit. Gandesti ca poate nu-i adevarat, desi totul e evident. Negi ca s-a intamplat, ca sa poti suporta durerea. Incerci sa-l mai iubesti si nu stii ce-i cu tine. Faci compromisuri, dar in interiorul tau creste revolta. Iti spui ca esti puternic, ca poti merge mai departe, dar porti cu tine durerea si furia. Iubirea e ca un dar, pe care tu il oferi din tot sufletul iar celalalt il arunca la gunoi, cautand justificari. Si te intrebi daca iubirea ta poate fi terfelita, ce insemni tu pentru celalalt?      

            Increderea este puternic zdruncinata, devii tot mai vigilent daca vrei sa mergi mai departe, dar ai nevoie sa primesti mai mult decat inainte pentru a te simti in siguranta, ai nevoie de raspunsuri, de sinceritate. Daca nu poti trece peste, e bine sa rupi relatia, durerea va reveni cu siguranta, te vei uita in ochii lui si-l vei intreba mereu : de ce? Cum ai putut? Orice ti-ar spune, nu are sens, tu suferi.

          De obicei infidelul doreste sa intrerupa relatia cu tine, este un mod de a-ti transmite. Unii recunosc, altii ascund. Dar tu stii. Decizia e in mana celui inselat. Daca fidelitatea face parte din sistemul tau de valori, va fi foarte greu, uneori imposibil sa mentii relatia.

      Oamenii se pot separa daca descopera ca in timpul relatiei au dezvoltat stiluri de viata diferite, au valori diferite, nevoi diferite si asteptari de la viata diferite.

Motivele invocate in  infidelitate pot fi:

– nefericirea in casnicie, mentinerea unei stari de indispozitie, cand partenerii ajung sa nu se mai inteleaga nici asupra lucrurilor marunte. Fiecare se poate intreba: care e rolul meu in acest cosmar?

-nevoia de a evolua, cand unul din parteneri simte ca scade in timp ce celalalt evolueaza profesional;

– nevoia de razbunare: iti fac asta ca sa intelegi cu cine te lupti! Dintr-o contabilitate interioara simpla poti intelege ca mai mult ai pierdut decat ai castigat;

– unii spun ca nu pot face nimic, se indragostesc usor. Fals, e nevoie de distrugerea cercului vicios, in care celalalt partener chiar il crede neputincios  si intr-un fel acesta isi arata neputinta;

– trairea insingurarii, care poate fi asociata abandonului;

– nevoia de excitatie, de senzatii tari;

– insatisfactia sexuala in relatia de cuplu;

– trairea sentimentului ca esti proprietatea celuilalt partener. Adevarul este ca ceea ce sustine o relatie este sentimentul de iubire;

– teama de intimitate prea mare cu partenerul;

 – nevoia de apropiere emotionala, de comunicare;

– sentimentul de a fi neglijat;

– nevoia de a-l face gelos pe celalalt;

– nevoia de intarire a unei imagini de sine crescuta;

     Infidelitatea  are scopurile sale constientizate. De exemplu, infidelul de tip “afemeiat” are o gandire care functioneaza dupa principiul “ Gaseste o femeie. Cucereste-o fara sa te implici, emotiile raman la usa. Pleaca. Uita.” Comportamentul este adictiv si adeseori distructiv, riscul fiind pierderea prestigiului, a iubirii, a familiei. Cauta o partenera pentru o perioada scurta de timp, de care sa se poata folosi ca de un obiect posedat, de care se va elibera indata ce scopul a fost atins. El pare sa caute intimitatea dar de fapt o evita.

           Paradoxal, el se foloseste de relatia conjugala, se simte la adapost, are la cine sa se raporteze. In lipsa unei relatii stabile isi pierde elanul de a cuceri .

      Partenerul inselat se simte ranit, poate dezvolta depresie sau anxietate, se simte neapreciat si neatragator,  este indignat sau dezgustat, poate deveni agresiv sau razbunator. Partenerul tradat devine hipervigilent, nu este pregatit sa isi daruiasca increderea pentru ca asta ar insemna sa-si  asume consecintele, incearca sa se puna la adapost de o noua infidelitate, de suferinta.

       Cei doi parteneri implicati in relatie pot alege sa convietuiasca impreuna, sa caute sprijin , sau sa aleaga divortul ca eliberare. Oricine poate avea parte de iubire sincera.

Poate nu exista iubire perfecta dar asta nu inseamna ca nu putem incerca sa o cautam

Iubirea este ca o floare care trebuie ingrijita in egala masura de catre cei doi parteneri.

   

Cu parintii la psiholog

Posted 13/08/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

“Copiii au nevoie mai mult de modele decat de critica.”

Joseph Joubert

 

           Caracterul copilului se formeaza mai ales in timpul copilariei, in renumitii sapte ani de-acasa, asa ca parintii au o responsabilitate foarte mare in formarea copilului. Mediul in care traieste copilul este foarte important in dezvoltarea aptitudinilor copilului. Intr-o casa linistita, ordonata, in care fiecare are  responsabilitati, exista echilibru.

         A fi părinte este una din cele mai dificile sarcini, pentru că nu ştii întotdeauna cum trebuie să te porti ; trebuie să te bazezi pe încercare şi eroare. De cele mai multe ori însă părintii  fac mai multe erori decât în orice altă situaţie.  Acestia vin la psiholog cu problema copilului, insa rolurile ar trebui schimbate.

Cele mai frecvente greşeli şi justificări manifestate în educaţia familială sunt:

             Părinţii nu-şi rezervă timp pentru supravegherea, controlul şi îndrumarea copilului, invocând oboseala, indispoziţia, greutăţile serviciului, naveta, stresul cotidian, etc.

             Minorului îi este aplicat uneori un tratament dur: părinţii reprimă violent orice greşeală; ameninţă cu pedepse grele; folosesc termeni vulgari; folosesc procedee grave de constrângere;

             Îşi construiesc o falsă autoritate bazată pe :familiarisme, moralizare pedantă, corupere, severitate, sobrietate etc;

             Manifestă nervozitate crescută în alternanţă sau nu cu blazare, indiferenţă;

             Aplică prin imitaţie scheme de educaţie folosite de alţii. Apelează obsesiv la comparaţia cu alţi copii “reuşiţi”.

             Nu ţin seama de particularităţile individuale şi de vârstă ale copilului: fie îl tratează ca pe un matur, fie ca pe un copil veşnic neajutorat;

             Consideră că, pentru o bună educaţie, sunt suficiente experienţa lor de viaţă, dragostea pentru copil şi bunul simţ. Această optică se asociază uneori cu neîncrederea în şcoală şi în general în autorităţi. Fac o educaţie după ureche, venind cu soluţii fabricate ad-hoc.

             Îl tutelează continuu, fie prin dirijare, supraveghere, control sever, muştruluială, cicăleală răutăcioasă şi alarmistă, fie prin răsfăţare, permisivitate, hiperprotecţie;

             Amână intervenţia educativă, sau nu au voinţa de a o duce până la capăt;

             Se arată umili în faţa copilului performant, în situaţia în care nu au beneficiat de o bună instrucţie;

             Nu conştientizează nevoia de educaţie multilaterală, marşând pe o anumită direcţie educativă;

             Aplică rigid, de-a lungul anilor, aceleaşi metode şi tehnici educative;

             Dramatizează sau exagerează orice reacţie a copilului, care nu e în consens cu aşteptările sale. Nu ştiu că, “Copiii au mai multă nevoie de modele dacât de observaţii” (J.Joubert).

             Acţiunile educative ale soţilor nu sunt convergente;

             Distribuirea între soţi a unor responsabilităţi educative este rigidă;

             Sfătuiesc copilul să nu înveţe prea mult, doar atât cât să treacă clasa;

             Izolează copilul de influenţele exterioare, efectele fiind dezastruoase în planul socializării copilului;

             Se folosesc de orice mijloc, bun sau rău, pentru a obţine de la copil ceea ce doresc;

             Mama este singura care se ocupă de educaţia copilului. Tatăl tronează ca stăpân necontestat, pentru că el reprezintă forţa şi sursa de venituri a familiei;

             Educaţia copilului este lăsată pe seama bunicilor, deşi părinţii ar putea să îndeplinească ei înşişi această îndatorire;

             Confesiunile sincere ale copilului sunt împărtăşite de către părinţi unor prieteni sau cunoştinţe. Mai grav, ei încalcă promisiunea făcută de a-I păstra secretul, sau îl vorbesc de rău.

             Pentru că nu are băiat, aşa cum şi-a dorit, tatăl se înstrăinează de fiică. In cazl în care părinţii au şi băieţi şi fete, se întamplă ca fetele să fie supuse unui tratament defavorizant;

             Părinţii etichetează colegii care au rezultate mai bune decât ale copilului lor drept “tocilari”, “tâmpiţi”, etc., iar profesorii sunt acuzaţi de subiectivism, incompetenţă, sau rea- credinţă;

             Unul dintre soţi îşi ia ca aliat copilul împotriva partenerului de viaţă, apelând în acest scop la promisiuni, cadouri, ameninţări, îndemnându-lsă mintă;

             Părinţii îşi spală rufele murdare în faţa copilului;

             Când se pune problema de a stabili un vinovat pentru greşelile copilului, este eludată propria vină, arătându-se cu degetul către celălalt soţ, către copil( învinuit că este rău din naştere), către profesori, către anturajul copilului. Există însă şi destule situaţii în care părinţii se culpabilizează excesiv pentru eşecurile copilului.

          Familia nu este doar un cămin securizant, ci şi un loc al maturizării treptate a copilului. Prin urmare, eforturile educative sunt productive numai în situaţia când îsi propun finalităţi clare, conştientizându-se rolurile persoanelor  ce intervin în acest proces.

        Nici un părinte nu este indiferent când vine vorba de educaţia propriului copil. Atunci când lucrezi cu părinţii trebuie să fii conştient de faptul că poţi schimba vieţi şi poţi creşte stima de sine a celor pe care îi consiliezi. Părinţii, şcolile, dar şi toate agenţiile implicate în educaţia părinţilor, au un scop comun: să îmbunătăţească calitatea vieţii.

          Alternativele si solutiile acestor  comportamente gresite pot fi identificate impreuna cu psihologul, care te ve sprijini pas cu pas.

   

Cum sa-ti gasesti increderea in tine

Posted 02/04/2013 By admin

Nu-ti mai place de tine? Crezi ca ai merita mai mult de la viata?

 

Cateva solutii:

 

  1. Fii constienta de calitatile si limitele tale. Cunoste-te mai bine! Accepta-te asa cum esti din clipa asta! Gandeste-te ca nimeni nu e perfect, fii mai ingaduitoare cu persona ta, nu-ti cere prea mult.
  2. Intotdeauna gandeste cu capul tau! Inteligenta ta iti permite sa analizezi mai bine realitatea. Studiaza unele lucruri care te intereseaza, aceste informatii iti permit sa iti creezi propriile opinii si sa nu fii vulnerabila la manipularile diverselor persoane.Daca accepti dupa opiniile altora increderea in tine va avea de suferit.
  3. Ingrijeste-te! Femeile nu sunt indiferente la felul cum arata (si nici barbatii). Chiar si o femeie mai putin dotata din punct de vedere al frumusetii, poate aduce imbunatatiri pentru a semana cu ceea ce-si doreste. Uneori este vorba de felul in care iti pui in valoare atuurile. Desigur este nevoie de ceva efort pentru asta dar vei fi pe deplin multumita!
  4. Fii perseverenta! Perseverenta  consta in a persista in efort, atitudine care nu permite descurajarea, in pofida obstacolelor.Ai grija sa faci difernta intre perseverenta si incapatanare, incapatanarea poate duce la esec uneori. Cand succesul apare datorita eforturilor tale ce crezi ca se intamla cu incredera intine? Creste bineinteles.
  5. Asuma-ti riscuri! Increderea in tine se construieste prin provocari de tot felul, care implica riscuri: de a fi respinsa, de a esua etc.Ce poate fi mai placut si in acelasi timp sa iti cresca increderea in tine decat sa risti si sa castigi!

Mult succes !

   

Copilul nu datoreaza parintilor viata, ci cresterea.

Posted 17/02/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

Cum invatam copilul sa se poarte frumos?

A fi un parinte bun nu tine de instinct. Nu e intotdeauna o misiune usoara. Invatam aceasta arta de la cei care ne-au crescut , dar si din practicile pe care le vedem in jurul nostru in societate.

Copiii au nevoie sa fie vazuti, ascultati, incurajati, sa primeasca afectiune si aprecieri pozitive.

Incurajandu-i  sa discute, sa negocieze, sa asculte, sa tina cont de parerile altora, oferindu-le propriile exemple, li se formeaza  abilitati  care devin vitale pentru educatia lor.

Copilul invata din modul in care parintii reactioneaza emotional in diverse contexte. El  observa ce fac parintii cand sunt veseli sau cand sunt tristi si va folosi aceste experiente, atunci cand se confrunta chiar el cu experiente similare.

Copiii au nevoie de exprimarea directa, in cuvinte , a aprecierilor pozitive din partea parintilor:

“ Sunt mandru de tine!”

Una din cele mai daunatoare experiente de viata pentru copil este exprimarea emotiilor negative prin cuvinte urate adresate copilului. Astfel copilul nu va fi motivat sa invete comportamente pozitive  si  va ajunge sa se perceapa ca fiind incapabil, lipsit de valoare si fara resurse, deci sanatatea emotionala si imaginea de sine vor fi sever afectate.

Copiii manifesta comportamente problematice cand asteptarile adultilor sunt nerealiste si neadaptate nevoilor si abilitatilor copiilor. In urma experientelor personale, parintii dezvolta convingeri mai mult sau mai putin sanatoase despre educatia copiilor. Acestea pot fi asociate cu emotii negative(ex: furie, ostilitate), cu a abilitati  scazute de empatie si intelegere a perspectivei copilului, atasament deficitar in relatia cu copilul. Convingerile devin o grila prin care parintele interpreteaza realitatea.

Se spune că cine vrea să ştie cum sunt părinţii, să privească copiii. Nu există copii buni şi copii răi ci doar copii educaţi într-un fel sau altul .

Pentru a asigura o invatare sanatoasa  a comportamentelor dezirabile, este nevoie sa-i asiguram copilului un context de invatare adecvat.

Copilul invata comportamentele functionale, pozitive, cand parintele le remarca si le apreciaza. Ignorarea acestor comportamente functionale duce la cresterea frecventei comportamentelor problematice ale copilului. Drept urmare, vanati comportamentele pozitive ale copilului si frecventa acestora va creste:” Bravo, Alina, pentru ca ai aranjat jucariile!” . Totodata ii puteti oferi un zambet si o imbratisare. Astfel copiii se vor bucura de atentie, vor invata cum sa se poarte frumos si vor fi mai putin inclinati sa secomporte urat.

Este greu pentru parinti cat si pentru copii sa fie mereu intr-o dispozitie buna sau sa remarce un comportament pozitiv daca a fost o zi grea. Eu le dau parintilor ca exercitiu sa faca o lista a comportamentelor pozitive si negative ale copilului. De cele mai multe ori diferenta dintre cele doua liste este remarcabila. V-ati gandit cat de mult trebuie sa se straduiasca copiii pentru a-i determina pe parinti sa arate ca sunt multumiti? Un lucru important de stiut este ca in realitate, nu exista copii rai, ci doar copii descurajati. Daca vom invata sa privim comportamentele negative ale copiilor ca pe o forma de a ne comunica ceva, vom gasi intotdeauna cea mai buna metoda pentru a ii corecta. Care sunt nevoile care motivează comportamentul copilului ?

Comportamentul copilului este motivat întotdeauna de o nevoie. Pot fi nevoi esenţiale, legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă, etc.); altele ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), de sănătatea fizică şi psihică (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei, etc.) iar altele sunt nevoi emoţionale.

Dragoste. Copiii au nevoie de dragoste – şi atunci când au dreptate şi când nu au dreptate, şi atunci când sunt fericiţi şi când sunt trişti. Ei au nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt, tot timpul.

Cu intelegere si iubire, niciun obstacol nu este de netrecut.

 

“Copiii au nevoie de dragoste , mai ales atunci cand nu o merita.” – Harold Hulbert…

Consilier  psihopedagog,

Marina-Lucica Balea

 

 

   

“Echilibrarea Saptamanala”

Posted 28/09/2012 By admin

Pachet individual de mentinere si promovare a starii de bine.

-vrei sa te simti bine cu tine?

-vrei sa ai relatii armonioase?

-vrei sa-ti pui ordine in ganduri?

-vrei sa-i intelegi pe ceilalti si sa fii inteles?

-vrei sa-ti iei doza de relaxare?

-vrei sa gasesti suport emotional?

-vrei un sfat bun pentru problemele de viata?

Vino sa descoperi “aurul din tine” Durata unei sedinte este de 30 minute + 20 minute de relaxare prin Training Autogen Shultz.

Acest serviciu este creat si gandit pentru a functiona la pachet cu scopul de a mentine si promova starea de bine. El iti ofera sansa de a te elibera de stres si a-ti incarca bateriile pe parcursul a trei sedinte timp de trei saptamani.

 

Tarif:

270 lei/pachet 3 sedinte  (achitat la prima intalnire).

Nu se cumuleaza cu alte oferte sau reduceri.

   

Dezvoltarea abilitatilor de munca intelectuala

Program adresat elevilor din invatamantul primar

Scoala reprezinta o provocare pentru fiecare copil.Va oferim sprijin psihopedagogic specializat pentru o dezvoltare optima a copilului.

Obiectivele propuse

– formarea capacitatilor cognitive

– dobandirea autonomiei intelectuale

– formarea conduitei autodidacte

– abordarea sarcinilor scolare

Program: zilnic 12-16; 12-18

Locatia: Spirit Center- Bucuresti, bd Mircea Voda nr 43 bl M32 scA ap10, sect 3

Coordonator: psihopedagog Marina-Lucica Balea

Costuri: 600 lei/luna; 800lei/luna

Pentru inscrieri sunati la tel: 0743.541.374 / 072.0319.838

La solicitarea individuala a parintilor putem oferi sprijin psihopedagogic personalizat.  www.spiritcenter.ro

   

Management comportamental

Posted 26/08/2012 By Psih Marina-Lucica Balea

A fi părinte este o misiune dificilă, dar care ne aduce multe satisfacţii.

Fiecare dintre noi învaţă să fie părinte de la părinţii noştri, de la cei din jurul nostru, din informaţiile pe care le citim sau le auzim. Uneori, însă, ceea ce învăţăm interacţionând cu ceilalţi nu este suficient.

Workshop-ul îşi propune să ofere un sprijin părinţilor care doresc să-şi îmbunătăţească abilităţile, cunoştinţele şi comportamentele de disciplinare şi educare a copilului.

Este structurat pe trei module a câte 4 ore. Vor fi descrise principiile disciplinării copilului, cele mai frecvente probleme care pot apărea şi beneficiaţi de un training al părinţilor pentru o intervenţie reuşită.

Workshop-ul este interactiv, participanţii vor aduce în discuţie problemele cu care se confruntă şi vom căuta impreuna soluţiile cele mai bune.

COORDONATOR: psihoterapeut Nicolae Nedea

PARTICIPANŢI: orice părinte interesat de relaţia cu copilul său

TAXA: 100 lei

PROGRAM:   miercuri 16-20

ADEVERINŢĂ: Se oferă adeverinţă de participare

LOCAŢIA: Clinica Spirit Center, Bucureşti

*Numarul locurilor este limitat si acestea se ocupa in ordinea inscrierilor.

   

Criza este o stare de dezorganizare, de disfuncţionalitate a personalităţii, în care se poate afla, la un moment dat, o persoană nevoită să se confrunte cu anumite probleme cărora nu le poate face faţă în mod adecvat şi care-i produc îngrijorare, anxietate şi stres. O situaţie de criză este o situaţie generatoare de stres ridicat care afectează în sens negativ capacitatea unei persoane de a gândi şi de a acţiona eficient.

Caplan (1961) definea situaţia de criză ca fiind acea situaţie în care o persoană se confruntă cu un obstacol major ce ii blochează obiectivele de viaţă şi care nu poate fi depăşit cu ajutorul metodelor obişnuite de rezolvare de probleme. Urmează o perioadă de dezorganizare, apoi una de deprimare în cadrul căreia sunt puse în aplicare metode ineficiente de soluţionare a problemei. Criza poate fi considerată ca un punct crucial în existenţa individului; dacă aceasta a fost rezolvată cu succes, individul a învăţat ceva, a achiziţionat noi modele de comportament care pot fi aplicate şi în cazul unor crize viitoare, iar dacă finalul este negativ, acesta va declanşa reacţii cu caracter dezadaptativ, ajungând chiar până la tulburări psihice.

Fiecare om a trecut, la un moment dat, printr-o situaţie critică sau, cel puţin, a fost martor la o astfel de situaţie. În timp ce unele persoane reuşesc singure să depăşească situaţiile de criză, altele solicită ajutor de la prieteni, rude sau solicită sprijin practic şi emoţional din partea specialiştilor.

Starea de criză poate fi generată şi declanşată de evenimente precum: situaţia familială dificilă, infidelitatea, divorţul, pierderea cuiva drag, problemele financiare, consumul de alcool şi droguri, probleme de sănătate, pierderea slujbei, privarea de libertate etc. Criza nu este generată totdeauna de evenimente externe, ci mai ales de modalitatea de interpretare a acestora de către individ, precum şi de perceperea capacităţii sau incapacităţii sale de a face faţă situaţiei.

France (1990) arată că situaţiile de criză din viaţa unei persoane au următoarele caracteristici esenţiale:

–        sunt declanşate de evenimente cărora persoana nu le poate face faţă temporar;

–        oricine poate trece, într-un moment sau altul al vieţii, prin situaţii critice;

–        o stuaţie de criză are un caracter profund personal şi subiectiv (depinde de percepţia, evaluarea şi interpretarea situaţiei de către persoana în cauză);

–        durata unei stări de criză este relativ scurtă. Intensitatea stresului scade treptat chiar dacă problema nu este rezolvată;

–        rezolvarea unei crize se face în două moduri:

  1. adaptativ: persoana învaţă noi modalităţi de rezolvare a problemelor;
  2. nonadaptativ: persoana evită situaţiile neplăcute, se protejează, devine defensivă. Ea este tulburată, răvăşită şi, ca atare, are un comportament dezorganizat din cauza autocontrolului scăzut.

Reacţiile oamenilor în situaţiile critice

 Persoanele aflate într-o situaţie de criză au un comportament neobişnuit, uneori bizar; ele acţionează neraţional, lasându-se pradă trăirilor emoţionale de moment sau chiar abandonându-se deznădejdii şi disperării.

H.Parad şi L.Parad descriu mai multe stări şi reacţii tipice ale oamenilor aflaţi în situaţii critice:

uimirea. Surprinşi de eveniment, subiecţii sunt dezorientaţi, nu ştiu cum să procedeze şi cum să reacţioneze. De accea, reacţiile lor sunt necontrolate, ineficiente;

pericolul. Subiecţii simt că sunt în pericol şi au sentimentul unui rău inevitabil ce li s-ar putea face;

confuzia. Subiecţii se află într-o stare în care reperele normative şi valorice sunt bulversate;

impasul. Subiecţii se blochează şi, momentan, nu găsesc strategii alternative de adaptare. Ei cred că orice soluţie adoptată este din start sortită eşecului, astfel încât se simt neputincioşi;

disperarea. În starea în care se află, subiecţii sunt dispuşi să facă orice pentru a depăşi situaţia, chiar dacă uneori riscul este mare, iar soluţiile adoptate nu au vreo legătură logică cu problema în sine;

apatia. Unii indivizi renunţa, refuzând să încerce să mai facă ceva. Ei cred că situaţia lor este lipsită de orice speranţă şi aşteaptă derularea evenimentelor;

neajutorarea. Subiecţii nu-şi pot fi singuri de folos şi trebuie ca altcineva să le vină în ajutor;

nerăbdarea. Subiecţii doresc cu ardoare o soluţie imediată pentru problema lor;

disconfortul. Subiecţii se simt nefericiţi, sunt anxioşi, neliniştiţi, incapabili de concentrare şi focalizare pe soluţii adecvate.

 

Fazele procesului de criză

Reacţiile la situaţia de criză sunt diferite, în funcţie de atadiul în care se află procesul derulării ei. Parcurgerea crizei este un proces cu mai multe faze. Cele trei faze ale crizei descrise de către Caplan sunt următoarele:

  • stadiul de impact: se manifestă atunci când evenimentele neaşteptate creează confuzie şi dezorientare. În această fază este foarte important să se stabilească efectele imediate asupra individului şi modalitatea de percepere a crizei de către acesta. Persoana aflată în criză trebuie implicată atât în definirea naturii problemelor, cât şi în procesul de intervenţie. Există 3 activităţi extrem de importante ce trebuie dezvoltate în această fază: analiza emoţiilor, restructurarea situaţiilor de criză şi elaborarea unui răspuns;
  • stadiul de retragere: apare atunci când individul încearcă să folosească mecanisme convenţionale (obişnuite) de depăşire a crizei pentru a-şi regăsi echilibrul, iar aceste mecanisme eşuează. Thompson (1991) afirma că pot apărea şi simptome fizice asociate acestei faze ale procesului de criză, cum ar fi oboseala, durerile de cap sau probleme cu stomacul;
  • ajustare şi adaptare: este de asemenea un stadiu de „inovare” sau o etapă integrativă a crizei. Această fază are o importanţă deosebită pentru simplul fapt că implică individul şi asistentul social cu care lucrează într-o confruntare cu crizele şi intervenţiile realizate.

 Intervenţia în situaţia de criză

 Intervenţia în criză reprezintă acţiunea de întrerupere a unei serii de evenimente care conduc la disfuncţionalităţi sociocomportamentale, propunând schimbări pe termen lung în ceea ce priveşte capacitatea clienţilor de a face faţă problemelor. De obicei, teoria intervenţiei în criză este asociată cu ideea de echipă multidisciplinară (medic, psiholog, asistent social) care intervine în cazul clienţilor ce se confruntă cu diverse crize (copii ai căror părinţi divorţează, clienţi cu boli cronice aflate în fază terminală, victimele violenţei domestice). Numeroşi specialişti consideră că printr-o intervenţie minimală în timpul perioadei de criză se pot obţine efecte maxime. Este nevoie de o intervenţie rapidă în situaţia de criză, chiar dacă după aceea se decide şi acordarea pe termen lung a altor servicii.

N. Golan (după Popescu M., 2002) consideră că intervenţia în situaţiile de criză trebuie să ţină seama de următoarele:

–                  Orice individ, familie, grup sau organizaţie parcurge anumite crize în cursul vieţii sale, declanşate de evenimente anticipate sau neanticipate.

–                  Pierderile produse de aceste evenimente determină la indivizii implicaţi o stare acută de stres emoţional, care nu reprezintă o experienţă normală de viaţă şi care perturbă grav echilibrul emoţional.

–                  Persoanele care se află în această stare de dezechilibru emoţional se străduiesc să recâştige echilibrul pierdut. Dar în această perioadă individul este foarte vulnerabil din punct de vedere psihoemoţional. Mecanismele de apărare pe care le utilizează în general nu mai funcţionează. Din aceste cauze individul este mult mai dispus ca de obicei să solicite ajutor.

–                  Răspunsul emoţional din starea de criză poate avea intensităţi diferite, în funcţie de natura crizei şi resursele interne ale individului. Cu toate acestea există anumite etape care pot fi identificate în marea majoritate a situaţiilor de criză.

–                  Fiecare criză depăşită cu succes determină formarea unor abilităţi personale care vor fi folosite în depăşirea unor crize ulterioare. Astfel, în anumite situaţii, criza reprezintă o posibilitate de creştere şi dezvoltare. Dar dacă etapele crizei nu sunt parcurse în condiţii “normale”,  criza poate determina tulburări psihice de lungă durată.

 Bibliografie

 

  • Bocşa, Eva, Consiliere în Asistenţa Socială, note de curs.
  • Buzducea, Doru, Aspecte contemporane în Asistenţa Socială, Iaşi, Editura Polirom, 2005.
  • Dumitru, Ion, Al., Consiliere psihopedagogică : baze teoretice şi sugestii practice, Iaşi, Editura Polirom, 2008.
    • Fugăreţu, Roxana, Psihopedagogie specială, note de curs.
    • Georgescu, Matei, Introducere în consilierea psihologică, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de mâine, 2004.
    • Holdevici, Irina, Valentina, Neacşu, Consiliere psihologică şi psihoterapie în situaţiile de criză, Bucureşti, Editura Dual Tech, 2006.
    • Holdevici, Irina, Valentina, Neacşu, Psihoterapia de scurtă durată, Bucureşti, Editura Dual Tech, 2004.
    • Holdevici, Irina, Valentina, Neacşu, Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică, Bucureşti, Editura Kullusys, 2008.
    • Neamţu, George (coord.), Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, 2003.
    • Richard, Nelson, Jones, Manual de consiliere, Bucureşti, Editura Trei, 2009.
   

Copilul hiperactiv si incapatanat

Posted 08/08/2012 By Psih Marina-Lucica Balea

Cu totii stim ca celor mici le este mai dificil sa se concentreze sau sa stea intr-un loc timp indelungat, dar, cu cat inainteaza in varsta, se vor putea concentra mai bine. Frecventa si intensitatea cu care apar problemele, diferentiaza copiii cu hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normala. Spre deosebire de copiii de aceeasi varsta, cei cu hiperactivitate atrag atentia prin: dificultati de atentie si concentrare, comportamente impulsive, hiperactivitate (agitatie evidenta).

       Dificultatile de atentie si concentrare apar mai frecvent in activitatile impuse, cum ar fi temele. La prescolari aceste dificultati pot aparea si in activitatile alese de ei.

        Comportamentele impulsive apar in cazul copiilor care actioneaza inainte de a gandi. Ei se comporta imatur in raport cu varsta pe care o au si nu-si pot amana indeplinirea dorintelor.

          Hiperactivitatea  – agitatia exagerata si neliniste permanenta, mai ales in situatii in care li se cere sa stea linistiti.

Copiii cu manifestari comportamentale opozante au dificultati in respectarea regulilor importante, ajung sa aiba conflicte cu parintii sau persoanele apropiate, se infurie foarte repede, ii enerveaza pe ceilalti in mod constant si ii invinovatesc pentru greselile si comportamentele proprii neadecvate.. Dezvolta comportamente dominante si agresive fata de frati sau alti copii de aceeasi varsta, este frecvent rautacios si dornic de  razbunare.

Cauzele acestor manifestari pot aparea in familie, ca intr-un cerc vicios, in care parintii si copiii sunt prinsi  intr-un cerc de continue avertismente, mustrari, nemultumiri, ignorare reciproca intentionata, amenintari. Astfel apar comportamentele agresive intre parinti si copii, scaderea experientelor pozitive, pierderea caldurii si apropierii intre parinti si copii.

Alte motive pot fi: trasaturile temperamentale nefavorabile copilului, fazele critice de dezvoltare, probleme fizice si psihice ale parintilor, probleme in familie sau in afara familiei.

Ce pot face parintii care identifica astfel de manifestari ale copilului?  Pot apela la un specialist  impreuna cu care va identifica cele cele mai mari probleme si cele mai dificile situatii din familie, apoi vor fi stabilite masuri psihologice si pedagogice , pentru diminuarea si rezolvarea acestor probleme.Veti afla cum pot fi diminuate disputele negative si lipsite de rost pe care le aveti cu copilul si cum veti putea avea din nou experiente pozitive cu copilul dumneavopastra.. Veti afla cum puteti influenta problemele de comportament ale copilului manipuland consecintele pozitive si negative ale acestora.

                                                                        

                                                                           Psihopedagog Marina-Lucica Balea

 

 Bibliografie: Dopfner Schurmann Lehmkuhl- Copilul Hiperactiv si incapatanat.

   

CU COPILUL LA GRADINITA

Posted 01/08/2012 By Psih Marina-Lucica Balea

Intrarea copiluli in gradinita aduce emotii intregii familii.Pentru a face fata cu succes si a intelege mai bine copilul va invitam la intalnirea cu specialistii.

 

Tematica abordata:

Adaptarea copilului la mediul gradinitei

Anxietatea de separare

Socializarea copilului

Cunoasterea nevoilor prescolarului

 

Data:  marti si joi -sept/oct 2012 ora 17-19 sau la propunerea gradinitei data/ora stabilita de comun acord.

Locatia: Spirit Center- Bucuresti, bd Mircea Voda nr 43 bl M32 scA ap10, sect 3. (sau in locatia gradinitei)

Coordonator: psihopedagog Marina-Lucica Balea (Neacsu) si psiholog Nicolae Nedea.

Costuri: 60 lei/intalnire/parinte

 

Pentru inscrieri sunati la tel: 0743.541.374 / 072.0319.838

 

www.spiritcenter.ro

 

   

CU COPILUL LA SCOALA-intalnire cu parintii

Posted 01/08/2012 By Psih Marina-Lucica Balea

Primii pasi spre scoala reprezinta o provocare atat pentru copii cat si pentru parinti.Venim in sprijinul dvs pentru a depasi cu usurinta dificultatile intampinate.

 

Tematica discutata:

Adaptarea copilului la cerintele scolii

Cunoasterea nevoilor copilului

Relatiliile cu invatatoarea,colegii si parintii

Abordarea sarcinilor scolare

 

Data: miercuri si vineri -sept/oct 2012 ora 18-20 sau la propunerea scolii data/ora stabilita de comun acord.

Locatia: Spirit Center– Bucuresti, bd Mircea Voda nr 43 bl M32 scA ap10, sect 3. (sau in locatia scolii)

Coordonator: psihopedagog Marina-Lucica Balea (Neacsu) si psiholog Nicolae Nedea.

Costuri: 60 lei/ intalnire/parinte

 

Pentru inscrieri sunati la tel: 0743.541.374 / 072.0319.838

 

www.spiritcenter.ro

   

Parinte de succes

Posted 18/06/2012 By Psih Marina-Lucica Balea

 Parinte de succes

” Un copil poate sa il invete pe un adult trei lucruri:

 cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului 

si cum sa ceara cu insistenta ce-si doreste”

(Paulo Coelho)

Ca sa ai un copil bun, trebuie sa fii un parinte bun. Dar cum? Meseria de parinte  se invata. Copilul nu vine pe lume cu instructiuni de folosire. Un copil nu e o masinarie care trebuie sa functioneze unsa, nici un animalut care trebuie sa fie domesticit sau dresat. Un copil e asemenea unei plante: are nevoie de dragoste ca de un pamant fertil din care isi trage seva; are nevoie de atentie ca de soare si de apreciere ca de apa.

Invatam sa fim parinti de la parintii nostri si punem bazele educatiei copilului nostru in “cei sapte ani de-acasa”.

Cum vor parintii sa fie copiii lor? Daca se poate, perfecti: buni, frumosi, destepti, ascultatori,harnici, respectuosi.  E visul oricarui parinte. Dar, atentie, uitam un aspect , dupa cum afirma  James Baldwin, copiii nu s-au priceput  niciodata sa asculte de parintii lor dar nu au dat gres niciodata in a-i imita.

Toti copiii sunt minunati, dar trebuie sa avem grija cum ii modelam. Avem o mare responsabilitate, pe care n-o putem pasa de la mama la tata, de la familie catre scoala si de ce nu catre societate. Faceti-va copilul sa se simta special, sa traiasca sentimentul ca e cea mai importanta persoana din viata  voastra. E ideal ca ambii parinti sa se implice in viata copilului in egala masura, dar din pacate facem diferite compromisuri, avem nevoie de o slujba mai buna, de pregatire, de o viata materiala mai stabila si nu petrecem suficient timp cu copilul, sau, mai comod, il pasam bunicilor, sau unei bone, uneori plictisita, alteori dezinteresata. Ne ramane putin timp, mult prea putin pentru copilul nostru, atunci ce e de facut? Timpul petrecut impreuna trebuie sa fie de calitate.

E bine  sa stabilim  impreuna cu copilul anumite reguli, care il vor ajuta pe copil sa invete sa se poarte adecvat in societate, sa adopte normele etice si morale. Sa manifestam  fermitate, dar sa fim  blanzi, sa acordam   atentie copilului, sa laudam  si sa incurajam succesul,sa  indrumam, sa ocrotim si sa iubim copilul, sa il facem sa se simta important si valoros. Copilul sa se simta special in ochii parintelui sau si sa fie fericit. Multumirea sufleteasca, dragostea, favorizeaza intelegerea, cunoasterea reciproca si apropierea dintre parinte si copil

Recomandari pentru noi, parintii:

 

  • Sa-i iubim neconditionat, sa fim blanzi si buni. Sa le aratam afectiune, atentie si apreciere!
  • Sa fim consecventi, fermi si previzibili!
  • Sa fim un exemplu bun pentru copii!
  • Sa nu vanam greselile copiilor, ci reusitele si faptele bune!
  • Sa observam copilul in diferite contexte, dar sa nu-i facem observatii in public!
  • Sa nu-i tinem predici, nu este o fiinta inferioara!
  • Sa-i acordam incredere si sa-l valorizam!
  • Sa avem reguli putine, pe care sa le respectam si noi!
  • Sa evitam regulile  si pedepsele abuzive!
  • Sa fim o companie placuta pentru copil!
  • Sa nu asaltam copilul cu intrebari!DE CE?
  • Sa fim in permanenta un partener si un sprijin, un prieten al copilului!
  • Sa intelegem emotiile si gandurile copilului pentru a intelege comportamentele!

Daca vrem cu adevarat sa schimbam ceva la un copil ar trebui sa analizam acel lucru sa vedem daca nu e ceva ce ar putea fi schimbat in noi insine( Carl Jung).

In profesia de consilier am intalnit numerosi parinti care vin cu  copii cu probleme si vor sa fie rezolvate, va propun identificarea cauzelor comportamentelor nedorite, sa  se puna intrebarea: ce fac eu ca parinte? Ce nu fac? Ce schimbari a aparut in viata copilului meu? Ce as putea schimba? Lucrand foarte bine cu parintii, se rezolva mult mai repede problemele copiilor, dar schimbarile nu pot fi miraculoase, nu se petrec peste noapte. Un comportament este invatat in timp si trebuie exersat, pentru a deveni deprindere.

Multa rabdare, consecventa si  fiti parinti de succes!

Psihopedagog Marina-Lucica Balea

   

Autosabotajul

Posted 30/05/2012 By admin

 

Autosabotajul

 

      Uneori, când nu-ţi ies anumite lucruri, te gândeşti că fie ai avut parte de ghinion, fie nu ţi s-a acordat suficient sprijin din partea celorlalţi? Că alta ar fi fost soarta dacă….

 

Dacă am sta strâmb şi am judeca drept, ne-am da seama că de multe ori inamicul principal al propriei persoane suntem noi înşine. Dăm vina pe unul şi pe altul pentru insuccesele noastre, când de fapt există „duşmani interiori” care nu ne dau voie să progresăm. Cu alte cuvinte, ne autosabotăm calea spre împlinire.

Ai gânduri „dar dacă aş fi făcut aşa” sau „da, dar…”, „de-aş avea mai mulţi bani”, „dacă nu m-aş fi angajat la…” „dacă şeful m-ar fi sprijinit, aş fi avansat”, „aş fi putut, dar am avut o copilărie grea” sau „nu sunt suficient de bogată, talentată, inteligentă”? Atunci nu faci altceva decât să te obstrucţionezi singură în obţinerea succesului.

De câte ori nu ţi-ai pus întrebarea: „De ce am făcut asta? Nu puteam să mai stau? Am plecat ca să rup relaţia, aşa cum am plecat de fiecare dată”, „Aş fi putut să mă abţin aseară de la tort… Ştiu doar că sunt la dietă şi vreau să am o greutate normală” sau „De ce nu am cerut să mi se mărească salariul? Ceilalţi au cerut şi au primit răspuns pozitiv”? Eşti sigură pe tine în legătură cu ce ar fi trebuit făcut, poţi să înşiruieşti toate motivele logice şi totuşi sfârşeşti prin a face exact pe dos. De ce? Din cauza autosabotajului.

Procesul de autosabotare se referă la limitarea de a obţine ce îţi doreşti din cauza unor frici neindentificate, a lipsei încrederii în sine şi a imaginii negative. Autosabotajul include o combinaţie de gânduri negative, sentimente şi acţiuni ce creează un obstacol către succes, luptând împotriva propriilor tale interese.

 

Motivele autosabotării

Teama de succes – experienţa ta de viaţă sau a celorlalţi îţi condiţionează mintea să te porţi într-o anumită manieră. Poate că ai observat că ceilalţi au devenit ostili când prietenii tăi au avut succes sau ţi-e teamă că, dacă vei reuşi, ceilalţi vor avea de la tine aşteptări şi mai mari. Astfel, subconştientul asociază succesul cu teama sau durerea. De fiecare dată când te apropii de succes, subconştientul va stimula autosabotarea şi vei eşua.

 

Lipsa valorizării de sine – ai credinţe că nu eşti făcut pentru succes, pentru relaţii bune sau pentru bani, simţi că nu meriţi să ai toate astea, pentru că nu eşti valoroasă. Această credinţă că nu meriţi să ai tot ce e mai bun vine din stima de sine scăzută şi dintr-o lipsă de apreciere a propriei persoane.

 

Lipsa încrederii în sine – nu ai încredere în propriile abilităţi şi simţi că ai obiective nerealiste. Modalitatea proprie de a reacţiona la orice situaţie este  „nu pot” şi îţi vin la ureche şoapte precum „e complicat, ţine-te departe”.

 

Negarea propriului eu – acest comportament se manifestă în forma „doar ca să te mulţumesc”, „fie”, deşi tu ai vrea să spui „nu, nu vreau”. De câte ori vei face ceva pe care nu vrei să-l faci sau nu îţi place să-l faci, îţi negi propriul spirit, sabotându-ţi propriile dorinţe şi dreptul de a-ţi trăi viaţa aşa cum este ea.

 

Diverse forme de manifestare ale autosabotajului (psih. Gill Edwards):

F    te concentrezi pe lucruri greşite sau pe lipsurile din viaţa ta;

F    îi critici, îi acuzi şi îi judeci pe cei din jur, îi învinovăţeşti pe ceilalţi pentru suferinţele, împotmolirea şi frustrarea personală;

F    te concentrezi asupra greşelilor altora sau asupra motivelor pentru care tu ai dreptate pentru a-i determina pe alţii să te sprijine;

F    explici, aperi sau justifici motivele pentru care aşa stau lucrurile;

F    analizezi ce e „în neregulă” cu tine şi unde greşeşti;

F    dai vina pe trecut sau pe faptul că ai regrete;

F    dai vina pe tine sau te critici aspru pentru toate „e vina mea”, „cât de proastă am putut să fiu”, „sunt atât de nepotrivită, imposibil de iubit etc.;

F    îţi spui de ce nu poţi să ai ce doreşti sau de ce nu îţi este permis să vrei lucrul respectiv ori încerci să-ţi justifici dorinţa (ceea ce înseamnă că ai dorinţe contradictorii);

F    crezi că nu meriţi să ai lucrul respectiv, că nu eşti suficient de bună pentru asta, suficient de specială sau că eşti imperfect;

F    cedezi la nevoile, dorinţele sau aşteptările celorlalţi.

 

 

Cum să nu-ţi faci rău cu mâna ta

Identifică şi acceptă toate comportamentele de autosabotare – unele au de-a face cu banii, altele cu succesul, altele cu relaţiile. Faptul de a realiza care sunt domeniile vieţii în care nu-ţi ies lucrurile este primul pas pentru a învăţa să le accepţi şi cel mai important pas pentru a depăşi comportamentul de autosabotaj.

 

Asumă-ţi responsabilităţi – nu te mai învinovăţi pe tine, pe alţii sau destinul pentru toate lucrurile care nu merg bine în viaţa ta. Ar fi timpul să înţelegi că numai tu eşti răspunzătoare pentru eşecurile tale şi numai tu ai puterea de a schimba lucrurile în bine.

 

Vizualizează-te pozitiv şi construieşte-ţi un discurs interior pozitiv – odată ce-ai preluat responsabilitatea şi ai făcut planuri de schimbare, pune-le în acţiune. Pentru a te schimba, ar trebui să treci la acţiune. Începe cu schimbarea imaginii despre tine. Imageria pozitivă este o metodă prin care creezi imagini vii cu ceea ce vrei să realizezi şi ca să experimentezi plăcerea dorinţelor împlinite. În mod conştient permite-i minţii tale să vizualizeze această imagine de câteva ori pe zi şi în curând vei crede în visul tău şi vei face eforturi să se întâmple.

Eşti în permanentă comunicare cu vocea ta interioară şi în cea mai mare parte a timpului ea este negativă şi te îndepărtează de la realizarea scopurilor tale. Fă un efort şi ascultă vocea interioară, înlocuieşte fiecare cuvânt, frază sau gând cu unul pozitiv. Treptat, vei produce schimbarea interioară şi vei deveni mai încrezătoare, capabilă şi cu o imagine corectă a valorii de sine.

 

Cere ajutor – dacă simţi că nu eşti capabilă să depăşeşti acţiunea de autosabotaj, cere ajutor. Fie că apelezi la terapia de grup sau individuală, ai nevoie de cineva care să te ajute să identifici ce tip de comportamente specifice duc la insucces sau autodistrugere, cum îţi „tai singură craca de sub picioare”, să îţi descoperi gândurile subconştiente care te subminează şi să găseşti căile pozitive pentru a le depăşi.

Întotdeauna alege ceea ce îţi doreşti să faci şi lucrurile în care crezi, dedicându-ţi apoi timpul pentru a le duce la îndeplinire. Nimeni nu te poate opri să ai viaţa pe care o doreşti, decât tu însăţi!

 

Fii autorul de succes al propriei tale vieţi!

   

Principii pentru o viata fericita

Posted 13/05/2012 By admin

(Atunci cand apare problema specifică, pilula se citeşte zilnic, dimineaţa şi seara înainte de culcare, şi ori de câte ori este nevoie pe parcursul zilei)

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA FURIEI, NEMULŢUMIRII, AGRESIVITĂŢII, IRITĂRII, FRUSTRĂRII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
  • „Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
  • „Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
  • „Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
  • „Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
  • „Pot accepta comportamentul celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA ANXIETĂŢII, PANICII, FRICII, NELINIŞTII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se pot întâmpla şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut şi am făcut tot posibilul ca să le evit.”
  • „Este extrem de neplăcut că mi s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este cel mai rău lucru care mi s-ar fi putut întâmpla.”
  • „Cred că pot face faţă şi la situaţii mai rele decât cea în care mă găsesc acum.”
  • „Este extrem de neplăcut, însă nu catastrofal dacă în această situaţie nu voi putea deţine controlul aşa cum mi-aş dori.”
  • „Este rău, dar nu dezastruos să trăieşti astfel de emoţii.”
  • „Este neplăcut, dar nu catastrofal să ai astfel de gânduri.”

PASTILĂ PSIHOLOGICĂ ÎMPOTRIVA DEPRIMĂRII, DEPRESIEI, TRISTEŢII

  • „Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
  • „Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este trist.”
  • „Am greşit comportându-mă astfel, însă eu rămân întotdeauna o persoană valoroasă, prin simplul fapt că sunt om.”
  • „Poate că această reacţie a mea este o dovadă de slăbiciune, însă asta nu arată valoarea mea ca persoană.”
  • „Chiar dacă nu mă descurc întotdeauna aşa de bine cum mi-aş dori, rămân o persoană bună şi valoroasă.”
  • „Sunt mulţumit de mine, deşi ştiu că nu sunt perfect.”

 

   

Decalogul irationalitatii

Posted 13/05/2012 By admin

PRINCIPII GENERALE PENTRU O VIAŢĂ FERICITĂ

I. DECALOGUL IRAŢIONALITĂŢII (Merită cunosc pentru a-l evita)
1. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
2. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL este groaznic şi catastrofal, (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
4. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
5. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
6. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
7. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
8. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
9. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil.
10. EU, CEILALŢI ŞI/SAU VIAŢA TREBUIE CU NECESITATE SĂ…

II. DECALOGUL RAŢIONALITĂŢII (A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare)
1. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, nu înseamnă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care probabil poate fi îmbunătăţit în viitor.
2. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
4. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, nu înseamnă că tu sau ei sunteţi fără valoare ca oameni.
5. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
6. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
7. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, nu înseamnă că viaţa este nedrepată şi/sau că tu eşti fără valoare ca om.
8. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
9. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, poţi tolera/suporta acest lucru şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CĂ NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.

Spirit Center