Anxietate Archive

Anxietatea si personalitatea controlanta

Posted 21/07/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

download-150x150De ce unele persoane sunt obsedate de nevoia de control, avand credinta ca pot

si trebuie sa controleze totul? Chiar si cand e evident ca lucrurile nu sunt doar asa cum le vad ele?

De ce cred ca sunt dotate cu o inteligenta mai mare decat oricine si sunt gata oricand sa declanseze reactii puternice impotriva celor care ii contrazic sau incearca sa le  submineze autoritatea? Este aceasta nevoie de control rezultatul unor traumatisme?

Aproape intotdeauna nevoia nemasurata de control este provocata de anxietate.

Ce este anxietatea? Sentimentul unui pericol iminent, insotit de o stare de rau fizic si   psihic: nod in gat, dureri de stomac, apasare in piept, transpiratie, tremur al membrelor, greutate in respiratie, etc.

Anxietatea este normala atata timp cat ne previne asupra unui pericol si ne ajuta sa-i    facem fata eficient. Deci anxietatea poate fi un stimulent ce ne ajuta sa trecem   peste unele provocari, sau sa evitam pericolele reale.

Cum reactionam atunci cand pericolele nu sunt foarte evidente? Cum gasim       reactia cea mai potrivita sa invingem teama de a nu putea fi la inaltime, sau de a nu   placea, teama de a fi ironizati? Resimtim o teama de anticipare, o tensiune permanenta, ne simtim paralizati.

Deducem ca imprevizibilul si lipsa de control sunt cauze importante ale anxietatii. Exista studii care arata ca predictibilitatea si controlul influenteaza foarte mult aparitia  anxietatii.

Unele persoane au un temperament ce le dispune catre un comportament controlant, altele au invatat in timpul experientelor avute in copilarie din exemplele membrilor   familiei.

Copilaria este timpul descoperirilor, iar tot ce copilul cunoaste in aceasta lume: placerile, pericolele, sensul lucrurilor, ii sunt demonstrate de figura materna parentala, care poate intelege nerabdarea fireasca a copilului si sa actioneze calm, rabdator, cu intelegere, sau poate actiona imprevizibil, uneori cu brutalitate. Copilul este incapabil sa analizeze comportamentul parintilor. El se poate obisnui cu ideea ca cel mai mic gest poate      determina la adulti o reactie catastrofala. In ochii unui copil care depinde total de figura parentala, pentru hrana fizica si emotiva, aceste atacuri vor fi mult mai infricosatoare. In consecinta copilul va dezvolta mecanisme de autoaparare pentru a se proteja in orice situatie.In functie de experientele traite, se va astepta, orice ar face, sa fie obiectul furiilor, criticilor, exploziilor de anxietate. Din aceasta cauza relatiile cu ceilalti vor fi denaturate in mod inconstient. Atunci cand va creste va fi timorat, foarte timid, gata mereu sa se  scuze, foarte incordat.

Ca si adult, isi poate combate insa aceasta anxietate ca si cum astfel de sentimente nu poate aparea, anihilandu-l total din evantaiul de emotii. Acest lucru il fac inconstient tiranii, laudarosii si colericii. Sau, poate deveni una din persoanele supercompetente,   care stiu intotdeauna totul, pentru a nu mai retrai anxietatea resimtita cand i se spunea  ca nu face ceea ce trebuie, sau era pedepsit. Acestea sunt situatiile adptative, sau, pentru a prelua controlul se poate izola, sau isi poate crea alte mijloace de aparare. Raporturile umane sufera dupa cum se poate observa, in urma unei copilarii fragilizate.

Prin hipervigilenta, asociata adesea cu o mare rigiditate, persoana controlanta va face totul ca sa pastreze controlul asupra vietii, asupra mediului si numai gandul la o    pierdere minora a controlului o face sa tremure de spaima. Inconstient, acest sistem de  autoaparare va deveni o a doua natura.

Dr. Albert Bernstein afirma ca ” persoanele controlante se percep pe ele insele ca fiind impovarate de greaua sarcina de a proteja o lume ingrata de erorile sale. Dar sunt rareori constiente ca obiectul terorii lor este in centrul obsesiei lor.

Poate ca s-au ars grav intr-un trecut indepartat? In prezent nu se apropie nicicum de fricile lor, ca sa stie daca este curent.Strategia este nefasta, caci fricile lor neconfruntate se deplaseaza in intunericul aflat dincolo de acest gard, tenebre care se fac din ce in ce mai negre si din ce in ce mai ciudate. Treptat, fac din ce in ce mai multa umbra pe    lumina zilei acelei persoane. Spatiile de siguranta se micsoreaza si singurul mod de a    alunga creaturile noptii e sa ai din ce in ce mai mult control si sa pastrezi cea mai mare distanta posibila fata de propriile frici”

In realitate, personalitatea controlanta se protejeaza de anxietate tinandu-se cat mai departe posibil de copilul pierdut, nesigur si perplex care a fost,  sau de acest      traumatism ale carui stigmate le poarta.

Aceste persoane cu o nevoie puternica de control se nelinistesc la ideea de a fi   confruntati cu esecul. In relatiile cu persoanele, fie ca sunt amoroase, amicale sau familiale, se nelinistesc din faptul ca nevoile lor risca sa nu fie acoperite.

Read More …

Posted 15/05/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

Perspective asupra profesiei de psiholog- worshop pentru studentii la Psihologie vineri (16 mai)

101112182857-1Multi tineri urmeaza Facultatea de Psihologie si nu stiu ce perspective au dupa terminarea acesteia
Vino la acest workshop si vei afla raspuns la intrebarile:
Ce poti face dupa absolvirea facultatii?
Ce inseamna sa fii psiholog?
Ce specializari poti urma?
Unde si cum vei putea profesa?
Avantaje si dezavantaje ale profesiei.
Detalii… interesante.
Intrebari… incitante
Workshop interactiv pentru studentii interesati .

Coordonatori: Psiholog psihoterapeut Nicolae Nedea / Psihopedagog psihoterapeut in formareMarina Lucica Balea
Durata 2 ore, 18.00-20.00- vineri 16 mai 2014
– Vineri 23 mai 2014.
– LOCATIA:  Spirit Center Bd Mircea Voda, nr 43
– INSCRIERI: telefon 0743541374 / 0720319838 / 0735853000
Cost: – 60 lei/participant
Grup de 12 studenti
Vino cu un coleg si vei vea 10% reducere.

Conflictul- provocat de adevar?

Posted 04/11/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

images (2)

Ce este adevarul?

Realitatea obiectiva.

Dar oamenii sunt subiectivi.  Integrarea in campul de cunoastere al fiecaruia dintre noi este diferita.

Ce este conflictul?

Rezultatul manifestarii diferentelor.

Recunoaşterea unei stări conflictuale şi intervenţia în soluţionarea sa implică acceptarea diferenţelor.

Realitatea obiectiva este pusa fata in fata cu realitatea celui  care o integreaza in sfera sa de cunoastere. Apar realitati diferite, cea prezentata cunoasterii si cea a persoanei care doreste sa o cunoasca.

Astfel,  imaginile,  gesturile, actiunile, pot fi interpretate diferit, pot provoca anumite sentimente in functiile de perceptiile, asteptarile  si experientele fiecarei persoane. Desi situatia este aceeasi, adevarul poate fi privit din perspective diferite. Exista adevarul absolut? De cele mai multe ori nu, iar conflictul apare ca urmare a greutatii sau chiar imposibilitatii de a intelege punctul de vedere al altei persoane.

In cazul comunicarii de exemplu, pot aparea neintelegeri, sau intelegeri eronate ale mesajului transmis.

In functie de asteptarile sau interesele unor persoane diferite, mesajele pot avea interpretari diferite si deci pot provoca foarte usor dispute si chiar conflicte.

Sistemele de valori  diferite pot duce la  dezacorduri  privind  aspectele etice, limitele şi modalităţile în care  persoanele se manifesta . Una dintre soluţii este ca persoanele implicate să ajungă să recunoască şi să accepte diferenţele, adoptând soluţii  în care să se evite “punctele nevralgice”. Dar daca nu sunt evitate aceste puncte, desi sunt cunoscute?  Apare conflictul.

Conflictul la nivel de valori este cel mai  mai dificil de abordat. Oamenii reacţionează de obicei violent atunci când le sunt “călcate în picioare” valorile.

In cazul relatiilor, din cauza anumitor situatii,  apar discutii pe marginea acestora , apar si problemele legate de modul in care fiecare vede situatia si chiar neintelegeri in momentul in care cei implicati incearca sa impuna celorlalti punctul lor de vedere.  Aici intervine flexibilitatea/ inflexibilitatea  pesoanelor  implicate in relatie, inclusiv modul de a se raporta la celalalt a fiecarei persoane implicate.

Adevarul este doar unul, interpretarea este insa diferita. Intervine temperamentul, personalitatea, educatia fiecarei persoane, punctele de vedere diferite.

Putem evita conflictele daca nu vom avea pretentia ca toate persoanele sa se raporteze in acelasi mod ca si noi la aceeasi realitate, daca nu vom impune fortat propriile idei si pareri, sau daca apar le putem rezolva.Cum ? Folosind diferite strategii de rezolvare a conflictelor :

Abandonul presupune retragerea fizică sau emoţională din conflict, în general de teama confruntării directe. În general, adoptarea acestei atitudini implică renunţarea la dreptul de a avea un cuvânt de spus. Este acceptabil să te retragi atunci când un conflict nu te priveşte, sau atunci când retragerea nu afectează cursul evenimentelor. Retragerea poate acutiza şi mai mult un conflict. Uneori, prin retragere puteţi dăuna cuiva sau puteţi “da apă la moară” adversarilor.  Câteodată ne retragem din dorinţa ca ceilalţi să ne roage să revenim… Uneori putem fi dezamăgiţi să constatăm că nu suntem atât de indispensabili!

Reprimarea presupune refuzul de a accepta existenţa unui conflict, este un comportament la care recurgem din dorinţa de a avea linişte cu orice preţ. Este bine să nu supradimensionăm un conflict minor şi să nu ne lăsăm “duşi de val”, însă atunci când conflictul este real singura soluţie este să avem curajul să-i recunoaştem existenţa: mai devreme sau mai târziu el va ieşi oricum la iveală!

Victorie/înfrângere , este adeseori rezultatul tendinţei inconştiente de a vă proteja de durerea eşecului. În strategia victorie/înfrângere se produce o etalare de forţe din care obligatoriu o parte iese înfrântă. Această strategie poate avea efecte întârziate: învinsul poate să nu suporte eşecul, revenind “în forţă” după un timp. În plus, relaţiile dintre părţile implicate vor fi cu siguranţă iremediabil afectate. Învinsul de astăzi poate refuza să coopereze mâine…

Compromisul este o strategie care reclamă anumite capacităţi de negociator pentru ca fiecare să câştige câte ceva. El dă impresia de corectitudine, dar asta poate să nu fie suficient deoarece fiecare parte luptă pentru ceva mai mult. Dezavantajul compromisului este că în general una dintre părţi va părea mai “mărinimoasă” dând celeilalte părţi un sentiment de înfrângere.

Victorie/victorie – nu presupune un învingător şi un învins. Procesul de găsire a soluţiei poate fi mai lung şi mai anevoios, însă cu siguranţă relaţiile se vor consolida, iar soluţia va fi mai durabilă. Când ambele părţi câştigă, ambele vor susţine soluţia , iar probabilitatea declanşării unor conflicte ulterioare va fi foarte mică.images

Vrem adevarul absolut?Cea mai importanta este gasirea punctelor de intalnire a nevoilor!

Realitatile sunt doar iluzii, insa doar iluziile sunt realitati.