Cuplu Archive

Avem nevoie de compasiune?

Posted 11/11/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

images

Despre compasiune…….

                 Psih. Marina-Lucica Balea.

Eterna provocare a omului: viata!

Porniti in cursa catre fericire.

Totul e frumos, va  fauriti vise, sperante, planuri de viitor, faceti  tot ce puteti sa fie bine, cu eforturi mari si…. Deotata totul devine zadarnic. Cu toate bunele intentii, puteti trece prin evenimente traumatice, iar durerea suferita  va copleseste. Lucrurile pot decurge foarte rau, iar durerea poate aparea in cele mai fericite circumstante de viata. Ce puteti face? Sa acceptati suferinta,  sa acceptati compasiunea celor din jur. In asemenea imprejurari va pierdeti speranta, sunteti descurajati, va scade puterea de a va confrunta cu greutatile. Aveti nevoie de oamenii din jur, singuri nu puteti trece prin suferinta.

Oamenii au nevoie de dragoste si compasiune, de puterea celorlati de a fi alaturi de ei pentru a trece de cele mai grele obstacole. Compasiunea inseamna perceperea suferintei cu o atitudine blanda, intelegatoare, plina de iubire si alinare.”Compasiunea este o virtute umana ce ne permite sa intelegem si sa simtim experientele, emotiile si contextele traite de ceilalti ca si cum ar fi ale noastre”(Gerstein O.), este baza bunatatii umane. Uneori  nu e suficient ceea ce primiti de la oamenii apropiati, puteti simti mila, ceea ce va face sa va simtiti si mai neputinciosi, deoarece mila este un mod de a privi suferinta dintr-o pozitie superioara. Atunci, durerea se adanceste si mai tare, va simtiti neintelesi, vreti sa va izolati, sa fugiti daca se poate, sa va inchideti intr-o carapace pe care sa n-o patrunda nimeni. Este momentul in care trauma devine mai puternica, sufletul sufera, apar amintiri intruzive, flach-bak-uri, stari de rau fizic, dezorientare, pierderea sensului vietii.

In acest moment aveti nevoie de psihoterapie.  Compasiunea este un ingredient nelipsit al psihoterapiei integrative. Psihoterapia integrativa este o terapie relationala in care sarcina terapeutica este corelarea afectului, fiind un model de reglare continua, reciproca, mutuala, unde comunicarea nu salasluieste in nici unul dintre parteneri, dar este construita de ambii.

Neurostiintele demonstreaza ca, compasiunea este o empatie ce permite restructurarea si regenerarea creierului( neuroplasticitatea). Clientul experimenteaza starea de siguranta, de creativitate si de bine.

Se creaza posibilitatea conectarii cu copilul interior, eliberarii unui sentiment de dragoste profunda fata de sine, creierul este integrat cu corpul si acest lucru il determina sa functioneze din ce in ce mai bine.

Este creat cadrul in care psihoterapeutul este si ramane uman, iar clientul  simte acceptare, apreciere si compasiune, ajungand astfel cu o mai mare usurinta la constientizare si intelegere a evenimentului traumatic, la acceptare a situatiei , la asimilarea si integrarea propriei constientizari.

Psihoterapeutul creaza un spatiu uman, plin de compasiune, in care clientul isi da voie sa fie vulnerabil, pentru a se restructura, pentru a se echilibra, pentru a merge mai departe cu ranile sufletului vindecate

Tot ce aveti de facut este sa aveti curajul sa pasiti in acest spatiu, alaturi de psihoterapeut.

 

 

 

1 Comment. Join the Conversation

De ce se plictisesc femeile in cuplu

Posted 11/11/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

images cuplu

La inceputul unei relatii exista starea de indragostire, cand ambii parteneri simt o atractie maxima unul fata de celalalt.Nivelul de endorfine este foarte ridicat, influentat de starea de fericire traita in prezenta persoanei iubite. Persoana indragostita parca prinde aripi si e capabila de orice sacrificiu pentru fericirea celuilalt. Indragostirea e un sentiment magic.   Fiecare vine in relatie cu sperante, cu credinta ca celalalt este jumatatea perfecta. Totul este special, comunicarea nonverbala este perfecta, apare empatia. Fiecare partener vede doar calitatile persoanei iubite . Cei doi poarta cele mai frumoase masti. E suficient sa privesti sau sa auzi vocea persoanei iubite ca sa te infiori de placere.

Treptat partenerii descopera si defectele celuilalt, pe care nu le vazuse si e dificil sa le accepte. Atunci incearca sa-l schimbe, pentru a fi asa cum isi doreste. Modelele pot fi preluate din cuplul parental.

Atunci, poate aparea o stare de lupta pentru putere sau de plictiseala. Incercarile repetate de a schimba partenerul duc la epuizare. Sunt foarte multe cauzele care pot duce la plictiseala in cuplu:

– diminuarea atractiei;

– diferente de apetit sexual;

– certurile, reprosurile zilnice, nemultumirile;

– egoismul, lipsa grijei fata de nevoile emotionale ale partenerului;

– dificultatile de comunicare;

– obisnuinta care poate duce la moartea pasiunii;

– infidelitatea partenerului, care il raneste si il devalorizeaza pe celalalt;

– lipsa timpului petrecut frumos doar in cuplu;

– partenera joaca foarte bine rolul de mama, de sotie, de gospodina, uitand de rolul de iubita;

– dorinta unuia dintre parteneri de a domina in relatie. Il respinge pe celalalt pentru a-si arata puterea;

– partenerul dominat si controlat isi pierde increderea si stima de sine si fuge din relatie;

Viata sexuala a cuplului este foarte importanta,iar dezechilibre pot aparea atunci cand:

– dispare atractia si pasiunea;

– exista teama de sarcina;

– exista inhibitii  sexuale ale partenerului;

– unul din parteneri are anxietate de performanta;

– privirea partenerului ca pe un bun care trebuie sa-si faca datoria;

– exista unele credinte limitative( sexul, placerea e un pacat, s.a.)

– teama partenerilor de a se abandona;

– lipsa de incredere in sine, dar si in partener;

Ce poti face?

  • Ocupa-te de propria persoana!
  • Fii bine cu tine insuti!
  • Pastreaza un spatiu personal!
  • Creeaza permanent incredere in relatie!
  • Pastreaza echilibrul intre minte si inima!
  • Abandoneaza-te in relatie!
  • Adu spontaneitate in cuplu!
  • Nu schimba rolurile!
  • Fii romantic!
  • Comunica! Invata sa asculti!

Sa nu uitam ca totusi suntem diferiti, ca “exista oameni izvor de iubire, exista si oameni picaturi de iubire, exista oameni insetati de iubire si oamenii Sahara lipsei de iubire”(Gina Chiriac).

Tu dintre care oameni faci parte si ce fel de oameni atragi in viata ta?

Privim persoana in ansamblu: minte, trup si suflet. Intre toate acestea e bine sa existe un echilibru.

Daca echilibrul personal se pierde si echilibrul cuplului are de suferit, il poti regasi alaturi de psihoterapeutul tau.

Be the first to comment

Despre evadarea din cuplu…..

Posted 26/07/2015 By Psih Marina-Lucica Balea

 

652x450_129109-semne-ca-te-indrepti-catre-o-despartire

Psih. Marina-Lucica Balea

Când întâlneşti persoana potrivită, îţi doreşti să îţi uneşti destinul cu al persoanei iubite şi să trăieşti în armonie.  Cuplul însă poate deveni vulnerabil. Atunci când comunicarea între parteneri este întreruptă , mocneşte surd mânia, se instalează gelozia şi autojustificarea. Există multe motive care pot duce la înfruntări : dorinţa de putere, nepăsarea, renunţarea la obligaţiile asumate, mânia latentă, aşteptări, credinţe sau temeri nerealiste, frică partenerilor de a-şi arăta vulnerabilitatea. Incapacitatea partenerilor de a admite că relaţia lor e un eşec, îi poate face să rămână sclavii propriei nefericiri. Cei doi stau împreună oricât s-ar simţi de mizerabil, pentru că nu suporta idea de a fi singuri, sau de a renunţa la statutul de familist. Adeseori ignora suferinţa, pe care o prefera în faţa singurătăţii sau a regulilor societăţii.

Altă modalitate de evitare este petrecerea timpului pe internet de către unul sau ambii parteneri, pentru a-şi feri privirea de la ceea ce se petrece în relaţie.

Partenerii recurg la infidelitate. Cei pasivi –agresivi vor să fie şi în relaţie şi înafara ei.Tensiunea creşte, iar recâştigarea încrederii este dificilă. Partenerul înşelat devine nervos, hipervigilent, iar acest comportament îl irita pe cel pasiv-agresiv, care se izolează şi mai mult. Dialogul interior negativ preia conducerea şi devine un proces care se alimentează singur.

Partenerii nefericiţi pot căuta substitut în mâncare sau posesiuni materiale. Uneori, simplul gest de a renunţa la autocontrol şi de a nu-ţi mai pasă cum arăţi este un gest de distanţare pasiv-agresiva. Persoana care nu poate comunica deschis şi cinstit că vrea să iasă dintr-o relaţie, poate începe să se neglijeze, să se îngraşe, să devină reticenta la avansurile sexuale. O retragere tăcută, care îl lasa pe partener derutat şi căutând zadarnic explicaţii.

Se poate instala o conduită autodistructiva: alcoolism, munca în exces, consum de droguri sau medicamente, jocuri de noroc, pornografie, sau… partenerul se poate victimiza pentru a obţine mai multă atenţie. Uneori, preocupările de acest fel izvorăsc dintr-o incapacitate de a iubi sau de a fi iubit.

Partenerii afectaţi de mânie latentă, recurg la modalităţi tăcute de evadare. Când triunghiul se închide prin apariţia unui copil, unul din parteneri (de obicei femeia) se foloseşte de copil pentru a-l ţine pe celalat la distanţă, apoi se plâng ca nu sunt buni părinţi. Sau, invers, exigenţele calităţii de părinte îi copleşesc, încât au impresia că sunt la concurenţă cu proprii lor copii.

Atunci când oamenii se simt indiferenţi sau decuplaţi, s-ar putea să-I vedeţi făcând următoarele lucruri:

–           Nu mai sunt receptivi

–           Refuza să mai participe

–           Muncesc excesiv

–           Sunt nesinceri

–           Întrerup

–           Cicălesc

–           Întârzie veşnic

–           Critică

–           Sunt sarcastici

–           Preferă să tacă

–           Se poartă urât în mod ostentativ

–           Comit infidelităţi

–           Admonestează şi fac morală

–           Refuza să arate afecţiune şiş a facă sex

–           Obliga

–           Judecă

–           Au izbucniri paranoide

–           Manifestă o anxietate persistenta

–           Beau sau cheltuiesc peste măsură

–           Se moşmondesc şi tergiversează la nesfârşit.

Atunci când partenerii sunt nefericiţi, vor fi mult mai înclinaţi să atribuie dificultatea care-I afectează unei trăsături negative, aplicând eticheta de “paranoic”, “leneş”, egoist, pentru lucrul care-I deranjează.

Treptat, fiecare partener ajunge să proiecteze vina oriunde în altă parte decât asupra sa.

Oamenii care se simt răniţi sfârşesc prin a-I răni şi ei pe alţii. Undeva, pe parcurs, cineva trebuie să se ridice şiş a spună:” Gata, lanţul suferinţei se opreşte la mine!”.

 

 

Idei si informatii din :

-Wisman,M.A, 2004- “Psihopathology and marital satisfaction: The importance of evaluating both partners”

– Baris, M.A. 2001 “Working with High- Conflict Families of Divorce”

-Tim Murphy, LorianHoff Oberlin- “Agresivitatea pasiva”

 

 

 

Stim ce e iubirea? Care este calitatea relatiei de cuplu?

Posted 07/09/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

 

 

cuplu3_hp-140x140Psihoterapeut Marina-Lucica Balea

Tema iubirii este foarte delicata. Este iubirea neconditionata posibila in relatiile romantice? Am învățat cum să iubesc în copilarie? Ce rol au parintii si modelele lor in dezvoltarea vietii emotionale a adultului?

Copiii  deveniti adulți ai caror parinti au fost narcisisti au învățat o noțiune distorsionată despre ceea ce este dragostea. Ii putem spun “moștenirea iubirii distorsionate.” Ei au învățat că dragostea este fie despre “ce pot face pentru tine” sau “ce poți face pentru mine.” Mulți adulți crescuți de părinți narcisisti aleg parteneri de dragoste bazandu-se pe acest sens distorsionat,  stabilind  relații dependente sau codependente … sau nici o relație, nefiind multumiti aproape niciodata.  Dependența este o înclinatie nesănătoasa, pe de altă parte, în timp ce co-dependența este de a lua in grijă pe celălalt,  ducand pana la  excluderea de a avea grija de sine.

Această noțiune distorsionată de dragoste într-o familie narcisista vine de la lipsa de ierarhie sănătoasa în legătura părinte-copil. Într-o familie normală, există o ierarhie clară în cazul în care părinții sunt în partea de sus și in care acestia  se ocupă de copii. Acesta este rolul lor, de a ghida direct, de a învața și hrăni copilul. Într-o familie narcisista, părintele narcisist este la mijloc și restul familiei orbitează în jurul lui, sau confundă conexiunile normale.

Copiii sunt adesea pusi  în rolul de a avea grija  sa-si satisfaca parintii prin tot ce fac, sau  de a se misca tiptil în jurul lor, astfel încât să nu-i supere. Nevoile emotionale ale copiilor nu sunt respectate. Acest aspect este comun atunci pentru copiii adulți ai părinților narcisisti  încearca să umple gol emoțional cu ​​relatiile de dragoste nepotrivite. Este ca și cum selectorul lor de relații este defect. Acest lucru este tot ce știa. De multe ori relația de dragoste devine o reconstituire  a relației cu părintele narcisist și poate duce la un ciclu de relații care se termină cu dezamăgire, din nou și din nou, iar copilul adult nu poate renunta, incercand tot timpul sa-si dovedeasca faptul ca este mai bun decat parintele de acelasi sex si poate repara, sau cel putin la fel de bun, traind intr-o stare de autoamagire, lupta si deceptie continua. Psihologii se referă la acest ciclu ca la o constrangere sau  autoconstrângere repetitiva.

Avem tendința de a alege relațiile în mare parte pe un nivel inconstient și suntem atrasi de persoane  familiare, cu care putem juca rolul nostru din copilărie, sau il putem repara. În cazul în care relatia  neterminata din trecut nu este eliberata, este frecventa  experimentarea constrângerii repetitive. Cu toții avem o voce intuitiva, un sentiment profund de inteligenta care strigă semnele de avertizare sau steagurile roșii, dar ea este adesea însoțită de un mod special de “surzenie.” În căutarea disperată de dragoste care nu exista în copilărie, este ușor de ignorat steagurile fluturând în speranța de a avea nevoi semnificative îndeplinite.

Relații sănătoase se bazează pe interdependență, în cazul în care ambii parteneri  funcționează mai ales ca adulți independenți. Acest lucru nu este nici dependentă, nici co-dependenta, dar putem fi  iubiti  ca persoană pentru ceea ce suntem, mai degrabă decât pentru ceea ce fac pentru tine. Trebuie să fim toți conștienți de propriile noastre nevoi nesatisfăcute și să încercam  să le  îndeplinim. Recuperarea dintr-o copilărie cu un părinte narcisist înseamnă a lucra la construirea propriul sentiment solid de sine și de învățare, de autovalorizare pentru a renunta la rolul de părinte al partenerului  în cadrul cuplului si a deveni un adult cu nevoi afective implinite.

Ca sa intelegem ce este dragostea și cum să depășim moștenirea iubirii distorsionate, este o sarcină importantă de recuperare pentru copiii adulți ai părinților narcisisti.

Acesta poate fi intelept să înțeleagă că dragostea necondiționată poate exista numai în iubirea lui Dumnezeu pentru noi și dragostea unui părinte pentru un copil și nu este probabil să existe în legătură romantică.   Odată acceptată, ne face să reevaluam relatiile noastre de dragoste și nu numai sa corectam greșelile, dar si sa  învățam  și  sa creștem  împreună intr-o relatie sanatoasa.

Puteti evalua angajamentelor voastre de dragoste daca va întrebați “ce este acest lucru numit dragoste?” … Aici sunt câteva sfaturi:

  • Intreaba-te cum te simți în prezența acestei persoane?
  • Poate  această persoană  sa scoata tot  ce ai mai bun din tine?
  • Există reciprocitate în relație?
  • Este relația plină de bunătate, compasiune și empatie?
  • Poate relatia sa adăuge calitate  la viața ta sufletească?
  • Poti oferi și primi din suflet?
  • Apar  frecvent tensiuni si insatisfactii?

Amintiți-vă că antiteza la narcisism este empatia. Fă-ti o zi caldă cu cel drag prin exprimarea empatiei pentru sentimentele tale si ale lui.  Acest lucru este cel mai mare dar pe care  ni-l putem oferi reciproc.

Daca nu stiti in ce relatie va  aflati, de ce apar disfunctionalitati, care este cea mai potrivita relatie pentru voi, sau cum sa dezvoltati  o relatie de dragoste sanatoasa, cu persoana potrivita, puteti apela cu incredere la psihoterapeutul de cuplu.

Succes! Va astept cu caldura si empatie!

Atasamentul, gelozia, iubirea…

Posted 22/03/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

ATASAMENTUL, GELOZIA , IUBIREA….

 

cuplu3_hp-140x140

                                          Psih. Marina-Lucica Balea

 

Ce este atasamentul? Cum se dezvolta? De cine si de ce ne atasam?

Atasamentul nu este nimic mai mult decat conditionare, este o reactie intensificata prin repetitie. La baza atasamentului stau senzatiile primare de placere si neplacere, care, datorita repetarii in timp se transforma in atractii si respingeri puternice, adica in atasamente pozitive si negative. Ciudat, dar oamenii care se urasc sunt extrem de atasati unul de altul.

In Budism se vorbeste despre patru tipuri de atasament.

Atasamentul pentru placerile senzoriale: o piesa muzicala pe care iti doresti sa o asculti minute in sir, un gust delicios la care iti este greu sa renuntis, s.a

Atasamentul de propriile opinii si credinte. O judecata personala sau o conceptie la care tinem, atunci cand sunt puse sub semnul intrebarii, ne afecteaza in mod inevitabil. E dureros sa constati ca ideile in care crezi cu putere nu sunt impartasite , ba e posibil sa fie chiar eronate. Pana la un punct, a avea incredere in felul in care vezi lucrurile, este un mod sanatos de functionare. Cand ideile in care crezi inceteaza a mai crea armonie, atasamentul devine o forma de nebunie. O astfel de atitudine poate fi chiar catastrofala, ca atunci cand continui sa crezi ca ai o casnicie fericita, desi certurile cu sotul/sotia sunt zilnice, sau nu-ti pui problema sanatatii tale, desi abia te tii pe picioare.

Cei care se cred destepti nu-si vor face timp sa-i mai asculti pe altii. Mintile pline cu opinii experte despre oameni si lucruri sunt ca  niste vase din care apa nu e schimbata niciodata. Ce flori ar putea creste acolo?Un exemplu de gandire pozitiva ar fi “ Nu cauta adevarul,doar inceteaza sa mai adori opiniile”

Atasamentul pentru ritualuri si ceremonii religioase.  Devotamentul in urma ritualurilor religioase nu are nici un fel de valoare daca prin minte continua sa circule ganduri si sentimente impure. Cum se poate dezvolta o atitudine religioasa intr-un suflet nevindecat de ura sau de lacomie?Ce valoare are religia pentru cei care participa la ritualuri doar pentru a-i judeca pe cei care nu participa, sau mai grav, comit diferite fapte si merg apoi la biserica pentru a fi spalati de pacate.

           Atasamentul pentru “eu”, este atasamentul primordial bazat pe iluzia ca undeva, inauntrul corpului sau a mintii , exista o entitate permanenta. Tot ceea ce facem se invarte in jurul acestui atasament, asa cum sfoara se invarte in jurul unui ghem, facandu-l tot mai mare. Tot ceea ce exista se afla intr-o stare de flux, totul vine si pleaca, inclusiv elementele corpului si mintii, viata insasi este o imensa curgere.

Suntem atrasi de trairile placute, la dorim uneori cu o intensitate numita lacomie, respingem si condamnam trairile dezagreabile, dureroase. Viata se dezvolta intre doi poli: Eu si Celalalt. Cauza suferintei nu este atasamentul , ci ignoranta din care izvoraste acesta, nu suntem constienti de natura noastra impermanenta, credem ca suntem entitati separate, ignoram faptul ca facem parte dintr-un intreg.

Daca ne putem investiga cu rabdare atasamentele, vom afla cine suntem, nu in lumea iluzorie a separarii, ci in lumea reala a unificarii.

A ne elibera de un atasament inseamna sa dam drumul unui rol, daca nu dam drumul, ramanem prizonieri ai trecutului. A trai in trecut din motive de atasament este ca si cum ai locui langa un izvor, persistand sa bei apa din butoiul din pivnita. Izvorul este prezentul, el iti ofera energii proaspete, apa din pivnita dupa un timp devine statuta, chiar infestata. Cat de hranitoare crezi ca e pentru tine?

Atasamentul construieste inchisori, detasarea elibereaza. Doar afectiunea leaga prietenii si iubiri, dezleaga oamenii, ii face fericiti. Daca e liber si se intoarce la tine, sarbatoreste! Daca nu se intoarce, relaxeaza-te, nu era pentru tine. Iubirea si libertatea se hranesc una pe cealalta. Si totusi apare gelozia, te doare ca partenerul tau este atras si se simte bine cu o alta femeie. Din ce abisuri ale sufletului apare suferinta sau furia? Gelozia iti vorbeste despre intensitatea atasamentului pentru imaginea dinlauntrul tau. Exteriorul reflecta interiorul. Atasamentul posesiv face din cel iubit o prelungire a propriului Eu.  Este  foarte greu, dar nu putem lasa gelozia sa paralizeze iubirea.  Este o imensa provocare sa iubesti fara a fi gelos.

Singura modalitate  de a atinge un asemenea nivel este realizarea unificarii interioare.

Esti un barbat care contine in interior principiul feminin, sau o femeie care contine  inlauntrul ei principiul masculin. Aceste potentialuri launtrice tind sa se implineasca, sa se manifeste in lume, sunt asemenea unor radare care incep sa faca bip-bip atunci cand detecteaza ceva care sa le semene, cu cat seamana mai mult, incep sa o ia razna, apare fenomenul indragostirii.  In prezenta persoanei care iti dinamizeaza potentialul ceva tresalta in fiinta ta, incepe sa se miste in tine, incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Femeia dinafara ta  rezoneaza cu cea din interiorul tau. Cand iubesti incurajezi, stimulezi, hranesti libertatea celuilalt. Daca nu se potriveste perfect, nu incerca sa o schimbi, nu poti face dintr-o mata o leoaica sau invers, nu o poti supune unei metamorfoze imposibile, chiar daca amandoua sunt feline. Cauta o leoaica si vei fi implinit. Te va ajuta sa-ti realizezi unitatea interioara, apoi vei radia in exterior ca razele unui Soare.

Iubirea….. Pentru multi dintre oameni iubirea e un raspuns la satisfacerea unei nevoi. Eu am nevoie de afectiune, de suport, esti alaturi de mine, tu imi dai aceste lucruri, eu te iubesc ca raspuns la aceste nevoi pe care tu mi le satisfaci. Iubirea deficit se numeste aceasta si caracterizeaza relatiile de cuplu, dar si relatia cuDumnezeu. Daca ii dai ceea ce ti cere, te va recompensa , daca-l frustrezi, nu te mai iubeste.  Nevoile tale il sufoca pe celalalt, care are nevoie sa respire. Chiar daca ramane cu tine, psihologic te va respinge.

Iubirea ca alegere este neconditionata, aleg sa te iubesc, iar ceea ce faci sau nu pentru mine devine irelevant. Il iubesti pe celalalt pentru ceea ce este, nu pentru ce iti ofera, fara pretentii, fara acte aditionale. Asta nu inseamna ca ei nu-ti pot implini anumite nevoi, e minunat daca o fac, dar daca nu o fac iubirea ta nu se diminueaza, nu se modifica, nu este retrasa.  Acesta este testul pentru natura iubirii tale .Daca iubirea ta nu se bazeaza pe ceea ce obtii, daca o oferi liber, fara nici o conditie, felicitari! Ai ajuns foarte departe. A-l accepta pe celalalt asa cum este nu e totuna cu a-i accepta comportamentele. A-i permite cuiva sa te raneasca sau sa-si bata joc de tine, nu e iubire detasata, e masochism. Poti iubi  pe cineva care-ti produce suferinta dar cu riscul pierderii integritatii fizice sau psihice. Iubirea nu imbolnaveste, ci vindeca. Fenomenul Frumoasa (frumosul)si bestia se termina prost pentru toata lumea.

Dragostea  da drumul, la amintiri si la asteptari, infloreste in prezent.  Iubirea seamana cu parfumul unei flori, care se extinde pur si simplu in jur.

Poti sa descoperi alaturi de terapeut cine esti, ce sentiment traiesti, pe ce treapta te afli, sau unde vrei sa fii.

 

Infidelitate

Posted 12/09/2013 By Psih Marina-Lucica Balea

download 

Infidelitatea este una din cele mai mari provocari ale unei relatii de cuplu.

          Cand partenerul te iseala, simti ca toata lumea ta nu mai are sens. Durerea este mare, nu mai ai incredere in tine si te intrebi unde ai gresit. Gandesti ca poate nu-i adevarat, desi totul e evident. Negi ca s-a intamplat, ca sa poti suporta durerea. Incerci sa-l mai iubesti si nu stii ce-i cu tine. Faci compromisuri, dar in interiorul tau creste revolta. Iti spui ca esti puternic, ca poti merge mai departe, dar porti cu tine durerea si furia. Iubirea e ca un dar, pe care tu il oferi din tot sufletul iar celalalt il arunca la gunoi, cautand justificari. Si te intrebi daca iubirea ta poate fi terfelita, ce insemni tu pentru celalalt?      

            Increderea este puternic zdruncinata, devii tot mai vigilent daca vrei sa mergi mai departe, dar ai nevoie sa primesti mai mult decat inainte pentru a te simti in siguranta, ai nevoie de raspunsuri, de sinceritate. Daca nu poti trece peste, e bine sa rupi relatia, durerea va reveni cu siguranta, te vei uita in ochii lui si-l vei intreba mereu : de ce? Cum ai putut? Orice ti-ar spune, nu are sens, tu suferi.

          De obicei infidelul doreste sa intrerupa relatia cu tine, este un mod de a-ti transmite. Unii recunosc, altii ascund. Dar tu stii. Decizia e in mana celui inselat. Daca fidelitatea face parte din sistemul tau de valori, va fi foarte greu, uneori imposibil sa mentii relatia.

      Oamenii se pot separa daca descopera ca in timpul relatiei au dezvoltat stiluri de viata diferite, au valori diferite, nevoi diferite si asteptari de la viata diferite.

Motivele invocate in  infidelitate pot fi:

– nefericirea in casnicie, mentinerea unei stari de indispozitie, cand partenerii ajung sa nu se mai inteleaga nici asupra lucrurilor marunte. Fiecare se poate intreba: care e rolul meu in acest cosmar?

-nevoia de a evolua, cand unul din parteneri simte ca scade in timp ce celalalt evolueaza profesional;

– nevoia de razbunare: iti fac asta ca sa intelegi cu cine te lupti! Dintr-o contabilitate interioara simpla poti intelege ca mai mult ai pierdut decat ai castigat;

– unii spun ca nu pot face nimic, se indragostesc usor. Fals, e nevoie de distrugerea cercului vicios, in care celalalt partener chiar il crede neputincios  si intr-un fel acesta isi arata neputinta;

– trairea insingurarii, care poate fi asociata abandonului;

– nevoia de excitatie, de senzatii tari;

– insatisfactia sexuala in relatia de cuplu;

– trairea sentimentului ca esti proprietatea celuilalt partener. Adevarul este ca ceea ce sustine o relatie este sentimentul de iubire;

– teama de intimitate prea mare cu partenerul;

 – nevoia de apropiere emotionala, de comunicare;

– sentimentul de a fi neglijat;

– nevoia de a-l face gelos pe celalalt;

– nevoia de intarire a unei imagini de sine crescuta;

     Infidelitatea  are scopurile sale constientizate. De exemplu, infidelul de tip “afemeiat” are o gandire care functioneaza dupa principiul “ Gaseste o femeie. Cucereste-o fara sa te implici, emotiile raman la usa. Pleaca. Uita.” Comportamentul este adictiv si adeseori distructiv, riscul fiind pierderea prestigiului, a iubirii, a familiei. Cauta o partenera pentru o perioada scurta de timp, de care sa se poata folosi ca de un obiect posedat, de care se va elibera indata ce scopul a fost atins. El pare sa caute intimitatea dar de fapt o evita.

           Paradoxal, el se foloseste de relatia conjugala, se simte la adapost, are la cine sa se raporteze. In lipsa unei relatii stabile isi pierde elanul de a cuceri .

      Partenerul inselat se simte ranit, poate dezvolta depresie sau anxietate, se simte neapreciat si neatragator,  este indignat sau dezgustat, poate deveni agresiv sau razbunator. Partenerul tradat devine hipervigilent, nu este pregatit sa isi daruiasca increderea pentru ca asta ar insemna sa-si  asume consecintele, incearca sa se puna la adapost de o noua infidelitate, de suferinta.

       Cei doi parteneri implicati in relatie pot alege sa convietuiasca impreuna, sa caute sprijin , sau sa aleaga divortul ca eliberare. Oricine poate avea parte de iubire sincera.

Poate nu exista iubire perfecta dar asta nu inseamna ca nu putem incerca sa o cautam

Iubirea este ca o floare care trebuie ingrijita in egala masura de catre cei doi parteneri.