Gandire Archive

Conflictul existentei

Posted 16/04/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

phoenix                     Conflictul existentei- Capcana respectabilitatii – Risipa de energie

           Dintotdeauna omul  a cautat ceva dincolo de bunastarea lui materiala, ceva pe care il numim adevar.

Omul care traieste fara conflicte, care traieste cu frumusete si iubire nu se teme de moarte, fiindca a iubi inseamna a muri. Ca sa traim complet, ca si cum o noua zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, pentru a cunoaste iubirea, libertatea.

In aceasta neincetata lupta pe care o numim viata, incercam sa stabilim un cod de comportament adaptat societatii in care am fost crescuti, ne supunem unor reguli de conduita bune sau rele, conformandu-ne conduita si gandirea, iar raspunsurile noastre devin automate. Traim din ceea ce ni s-a spus, in timp ce viata noastra a ramas goala si seaca, “o viata de mana a doua”, inabusind tot ceea ce este nou si original.

Am fost invatati sa ne suprimam dorintele, sa ne controlam gandurile, sa ne limitam poftele, iar dupa ce ne torturam indeajuns spiritul si trupul sa credem ca vom gasi ceva dincolo de viata asta marunta. In ideea ca practicile si renuntarile ne vor permite sa ajungem la acea frumusete interioara, devenim meschini, marginiti, marunti, degradati. Ca sa ajungem acolo este nevoie de timp, de rabdare , sa inaintam incetul cu incetul, ca sa dobandim realizarea. In cele din urma constatam ca nu se afla nimic in acest loc, pentru ca am obosit, mintea a devenit lenesa si insensibila.

Nu exista si o alta cale?

Cautam realitati fagaduite de altii, urmam abordarile traditionale, ne falsificam viata in dorinta de a deveni “fiinte omenesti respectabile”. Daca puteti respinge sau nega aceasta cale, uneori lipsita de maturitate, sunteti liber si nu infricosat si chiar daca veti crea o tulburare, nu mai sunteti in acea stare de cautare continua.

Fiintele omenesti sunt ceea ce au fost milioane de ani, plini de ura, lacomie, invidie, gelozie, anxietate si disperare, cu licariri de bucurie si afectiune. Sunt un amestec de ura, frica si omenie. Sunt violenti si pasnici.Toata istoria omului se afla scrisa in noi.

Suntem incapabili uneori sa intelegem imensa bogatie a existentei, suntem infricosati si incercam sa evadam prin tot felul de artificii subtile, suntem inspaimantati de necunoscut, de moarte, de tot ce se afla dincolo de ziua de maine. Ne este teama de cunoscut si de necunoscut.

Adevarul pe care il cautam este viu, el nu are carare, aceasta este frumusetea lui.

E important nu sa avem o filozofie a vietii, ci sa obsevam ce se intampla cu adevarat in viata noastra zilnica, in interiorul si exteriorul nostru. Daca privim, observam ca ceea ce se petrece se bazeaza pe conceptii intelectuale, dar intelectul nu este decat o particica. Sa privim intreg tabloul, nu intelectual, ci asa cum este el in realitate – se poate produce o adevarata revolutie launtrica, daca nu ne refugiem in spatele confortului social-economic, sau al credintelor dogmatice, acceptand totul asa cum este, crezand ca e prea dificil, blocandu-ne singuri, incetand sa ne mai intrebam, crezand ca e greu sa mergem mai departe, incetand sa mai evoluam.

Va poate oferi cineva o metoda pentru schimbare? Adevarul este ceea ce sunteti. Daca va veti stradui sa semanati cu altcineva, veti ramane de-a pururi o fiinta omeneasca de mana a doua.

Omul care spune” vreau sa ma schimb, spuneti-mi ce trebuie sa fac”, de fapt cauta o autoritate in speranta ca-i va pune ordine in viata, dar o ordine din afara provoaca intotdeauna dezordine. Toate aceste lucruri pot fi intelese in mod intelectual. Le-ati putea trai insa cu adevarat, astfel incat mintea sa nu mai proiecteze vreo autoritate, a unei carti, a sotiei, a unui parinte, a unui invatator, a unui prieten sau a societatii?

Intrucat am functionat intotdeauna inauntrul unor formule, acestea au devenit idealul nostru si autoritatea noastra.

Vedem necesitatea de a ne schimba, dar nu ne desprindem de traditii, care au dat nastere unor uriase paralizii: acceptarea si supunerea. Daca putem respinge aceasta falsa autoritate este pentru ca putem inlatura frica. Avem mai multa energie pentru ca respingem ceva fals, aruncam o povara ce a fost purtata de generatii, avem mai multa putere, mai multa forta, o vitalitate si o tarie mai mare. Avem nevoie de o cantitate enorma de energie, pe care insa o risipim in frica.

Cand inlaturam frica obtinem vitalitate si nu mai trebuie sa intervenim in nici un fel. Exista libertate si o minte libera de frica este capabila de o iubire mai mare, iar iubirea poate schimba lumea.

E de inteles ca nu putem depinde de nici o autoritate exterioara, pentru a provoca o schimbare launtrica. Intampinam insa o si mai mare greutate in a inlatura propria noastra autoritate interioara, ceea ce rezulta din experientele noastre particulare, a parerilor noastre, a cunostintelor, ideilor si idealurilor. Experientele traite ne-au invatat ceva, dar lucrurile nu se repeta dupa un sablon.

E important sa va cunoasteti, sa va intelegeti, sa va inlaturati fricile intr-un mod atent si inteligent. Acest lucru il puteti face alaturi de terapeut, care va va provoca si va va insoti in explorarea pe care o veti face. Aflandu-va fata in fata cu voi insiva, veti afla cum sunteti de fapt, veti privi adevarul in fata, fara frica, fara sa fugiti de realitateaa voastra, veti deveni constienti, liberi si sanatosi.

Bibliografie: Jiddu Krishnamurti- Eliberarea de cunoscut.

Fereastra spre iertare

Posted 11/03/2014 By Psih Marina-Lucica Balea

Ce este iertarea? Ce trezeste in noi? Cand o putem simti si oferi cu adevarat? Cat de greu sau de  usor e sa ierti?

Viata ne poate aduce experiente dureroase si incercam sa-i  iertam pe cei de langa noi. Ne  gandim adesea cand ni se  face rau: iarta-l doamne, ca nu stie ce face… dar noi… noi putem  ierta? Durerea e prea mare si lupta fara sens… ne  luptam uneori cu oamenii pe care-i iubim. Nu acceptam uratul din sufletul lor. Ne dam  seama ca nu putem cere mai mult, nu au de unde sa ofere.  Si acceptam situatia, incercand sa iertam.

…Iertarea seamana cu un rau… Curge de la un nivel mai inalt, de la o constiinta mai inalta spre una mai joasa, asa ca ne  simtim datoari sa-i oferim aceasta iertare. Dar nu  curge deodata, desi poate ne dorim, sunt  picaturi mici, apoi firicele de apa si treptat aincep sa curga lin.  Ne  simtit sufletul eliberat si luminat.  Scapam de o mare povara. Iubirea pe care o purtam se transforma  in iertare. E-ul nostru, care nu putea sa ierte, se  inalta si  iarta… Avem nevoie de vindecare, asemeni unui copil, care sufera, care este ranit si plange sau protesteaza si are nevoie de incurajare sau de consolare.  Contopirea cu Sinele ne  da putere..  spala  ranile  care treptat  se vor inchide.

Nu stim de unde vine revolta noastra. Din iubire? Iertarea ne  reda linistea, pacea sufleteasca. Ne despartim de lucrurile urate din trecut, ca de un cos de gunoi si  incepem sa simtim parfumul fiintei noastre. Traim in prezent, dar este un efort urias  sa spunem  la revedere trecutului asa cum un adolescent isi ia ramas bun de la copilarie. Toate suferintele prin care trecem ne  aduc aici, ne  imping catre un nivel mai ridicat al constiintei. Inima noastra devine suficient de larga pentru a-l ierta  pe celalalt.

Intelegem  ca un timp am fost, asa… ca un avion care rula pe sol si nu indraznea sa se inalte.

Putem judeca ?  Putem interpreta experienta celuilalt ? Pentru ca asa cum este nu se suprapune peste cum vrem noi sa fie, ne doare. Tot ce putem face este sa incercam sa suportam durerea si sa-i  comunicam cum ne-ar placea sa fie. Daca celalalt vrea sa se schimbe, il putem ajuta, dar e posibil sa fie nevoia noastra de schimbare si nu a lui.

Daca in jurul nostru cineva greseste, aceasta devine o oportunitate de a ne descotorosi de ostilitatea pe care o continem dar nu stim ce sa facem cu ea? Daca se acumuleaza, destinatarul nu va intelege nimic din reactia noastra exagerata. Este normal, deoarece nu are nici o legatura cu el. Gresim si ne simtim vinovati, nu ne putem ierta si ne pedepsim, sau proiectam asupra celuilalt si il pedepsim pe el. Dar intr-un colt al sufletului , ne simtim culpabili. Putem gandi asa si ne putem intelege pe noi. De multe ori vedem langa o sticla de bautura in plus sau un pachet de tigari, umbra unei vinovatii neasumate.

In opozitie cu judecata, iertarea presupune refuzul de a condamna, de a sanctiona sau de a cauta vinovati . Pedeapsa nu-l face pe cel care a gresit mai bun sau mai iertator, el invata ca la greseala se raspunde cu pedeapsa si ca orice vinovatie se plateste. Legea se intemeiaza pe frica, iertarea insa pe iubire. Dar putem trai fara ea? Cine ne-ar apara de cei ce nu realizeaza cand ne fac rau? Cum am putea trai in siguranta daca n-ar exista niste limite?

Iertarea  se naste din intelegere. Intelepciunea intuitiva iti permite sa sesizezi suferinta launtrica  a celui care insulta, loveste sau ucide. Este limitat si actioneaza inauntrul acestor limite, incercand prin toate mijloacele sa supravietuiasca.  E greu sa intelegi acest lucru atunci cand ai de suferit in relatia cu el.

Cand o fiinta devine iluminata ea manifesta spontan intelegere, cei care insa se forteaza pentru a fi si mai expresivi, devin caraghiosi.

Compasiunea fara intelegere este periculoasa. La fel si intelegerea fara compasiune, se apropie de egocentrism, dar o putem numi viclenie sau siretenie si poate fi urmarita la persoanele inteligente care se folosesc de acest dar pentru a se imbogati sau a-i folosi pe ceilalti in interese strict personale.

Cand esti foarte preocupat de nevoile tale presante, de aspiratiile tale, e dificil sa-l mai vezi si pe celalalt, sa intelegi ce-l doare sau de ce se teme.

 Iertarea te face un om mai liber.

Daca dorim eliberarea, iertam, nu mai respingem polul opus, admitem ca realitatea are si o parte intunecata. Polul opus, agresorul, te ajuta sa faci curat in inima ta. Dar cel care se teme, nu poate ierta, nu se simte in siguranta, a nu ierta este o strategie de aparare. Cand iti conectezi  Eul la Sine apare sentimentul de securitate si puterea de a ierta.

Putem intelege frica si neputinta ascunse in spatele agresivitatii. Nimeni nu agreseaza pentru ca se simte puternic. Puterea reala este constructiva, puterea ireala provoaca suferinte si distrugeri, este o compensare disperata a fragilitatii launtrice. La acest nivel,  omul aproape tipa dupa iubire, iertarea umple partial acest gol. Cel care te agreseaza striga dupa afectiune, lipsa afectiunii il doare atat de tare incat limbajul i s-a pervertit si se exprima intr-un mod pe care nimeni nu-l mai intelege. Judeacata il stimuleaza sa persiste in comportamentele lui, iertarea ii da puterea de a le schimba.

Orice terapie incepe cu judecata si se incheie cu iertarea, care extinde spatiul in care se manifesta intelegerea.

Alaturi de terapeut deschizi feastra spre iertare,  ajungi sa te contopesti cu intregul…. tinzi catre echilibru.

 

 

 

Decalogul irationalitatii

Posted 13/05/2012 By admin

PRINCIPII GENERALE PENTRU O VIAŢĂ FERICITĂ

I. DECALOGUL IRAŢIONALITĂŢII (Merită cunosc pentru a-l evita)
1. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
2. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL este groaznic şi catastrofal, (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. TREBUIE să reuşeşti în tot ceea ce faci ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
4. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
5. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
6. TREBUIE ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil).
7. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară ALTFEL eşti fără valoare ca om (eşti neimportant/inferior/slab).
8. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL este groaznic şi catastrofal (este cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
9. TREBUIE ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară ALTFEL nu poţi tolera/suporta acest lucru (este insuportabil.
10. EU, CEILALŢI ŞI/SAU VIAŢA TREBUIE CU NECESITATE SĂ…

II. DECALOGUL RAŢIONALITĂŢII (A se citi zilnic, dimineaţa sau seara înainte de culcare)
1. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, nu înseamnă că eşti fără valoare ca om ci doar că ai avut un comportament mai puţin performant, care probabil poate fi îmbunătăţit în viitor.
2. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care ţi se putea întâmpla).
3. AR FI PREFERABIL să reuşeşti în tot ceea ce faci şi fă tot ce depinde de tine în acest sens DAR DACĂ NU REUŞEŞTI, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
4. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos cu tine DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, nu înseamnă că tu sau ei sunteţi fără valoare ca oameni.
5. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
6. AR FI PREFERABIL ca ceilalţi să se comporte corect şi/sau frumos DAR DACĂ NU SE COMPORTĂ AŞA, poţi tolera/suporta acest lucru neplăcut şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
7. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă cu tine şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, nu înseamnă că viaţa este nedrepată şi/sau că tu eşti fără valoare ca om.
8. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, aminteşte-ţi că este doar (foarte) rău, fără a fi însă catastrofal (cel mai rău lucru care se putea întâmpla).
9. AR FI PREFERABIL ca viaţa să fie dreaptă şi uşoară DAR DACĂ NU ESTE, poţi tolera/suporta acest lucru şi mergi mai departe bucurându-te de viaţă, chiar dacă este mai greu la început.
10. SINGURUL LUCRU CARE TREBUIE ESTE CĂ NIMIC NU TREBUIE CU NECESITATE.

Spirit Center